Satsang – în compania adevărului

Satsang (सत्सं – pronunţat saţang) vine din Sanskrită, unde sat înseamnă adevăr şi sanga înseamnă companie. Termenul descrie în filozofia indiană (1) compania adevărului cel mai înalt, (2) compania unui guru sau (3) comuniunea cu un grup de oameni care ascultă, vorbesc despre sau asimilează adevărul.

Mai departe am să mă refer numai la prima definiţie: compania adevărului. Sigur că de fapt, numai în meditaţie poţi fi cu adevărat în compania adevărului, pentru că meditaţia arată înspre adevărata ta natură, care este adevărul. Şi poţi face acest lucru numai singur, ca un leu, nu ca un discipol. Dar până când oamenii adoptă această unealtă minunată – meditaţia (unealta maestrului, nu a discipolului), oamenii caută răspunsurile în exterior, la alţi oameni care să le arate drumul. Aşa că Satsang, în sensul la care mă refer eu, înseamnă şi “a te afla în prezenţa unei persoane iluminate care îţi împărtăşeşte ce i s-a întâmplat ei”. Prin urmare, este vorba tot de compania adevărului (şi a unui maestru prin care acest adevăr se exprimă), şi NU a unui guru.

Legat de exprimarea din acest articol, vreau să atrag atenţia asupra importanţei ideilor negative: de multe ori, voi fi nevoit să explic un lucru prin ceea ce “NU este”. Psihologia ne învaţă că atunci când auzim o frază negativă, de multe ori trecem cu vedere negaţia şi ne rămâne în minte ideea de acolo, chiar dacă autorul spunea tocmai că “nu” este aşa. Am să vă rog acum să fiţi vigilenţi şi să interpretaţi cu adevărat în mod negativ frazele care încep cu “nu”, mutându-vă atenţia în afara conţinutului acelor fraze. Imaginaţi-vă, dacă lucrurile “nu sunt aşa”, atunci “cum ar putea fi de fapt?”. Acesta este şi faimosul “neti! neti!” din tradiţia hindusă – pentru a ajunge la cunoaşterea adevărului necondiţionat, trebuie să-ţi spui mereu: “nu numai asta! nu numai asta! trebuie să investighez mai departe!” şi niciodată să nu spui că ai ajuns la cunoaşterea absolută, pentru că s-ar putea să te împotmoleşti înainte de a fi ajuns acolo, convis că ştii deja care este adevărul. Când vei ajunge acolo, vei ştii dincolo de orice dubiu că ai ajuns. Revenind la articol:

O persoană care ţine Satsang îţi vorbeşte despre adevătara ta natură, despre ceea ce se găseşte dincolo de minte, dincolo de gânduri, dincolo de ego şi dincolo de dorinţele tale şi căutarea ta spirituală. De multe ori, linişte pauzelor dintre cuvinte spune mai multe decât cuvintele însele, iar calmul şi prezenţa acestei persoane transmite mult mai multe decât poate limbajul să transmită. Ei sunt oameni iluminaţi care au ajuns să cunoască ceea ce nu poate fi înţeles şi care arată drumul către eliberare şi ne arată cum putem realiza, cu propria noastră autoritate, ceea ce există atunci când ego-ul nu mai există.

Ceea ce ne propunea Sri Ramana Maharshi, ceea ce îţi propun acum Dolano, Gangaji, Punjaji, dar şi Eckhart Tolle, este o invitaţie. Nu este o doctrină sau o învăţătură în sensul tradiţional, ci doar o invitaţie pentru a cunoaşte tu însuţi ce este adevărat. Poate că, eventual, te va inspira exemplul omului care stă în faţa ta. Dar nu trebuie să crezi ceea ce spune el. Trebuie doar să vezi dacă eşti atras să investighezi şi tu ceea ce spune el că este “de investigat”. Tot ce eşti invitat să crezi este că s-ar putea să existe ceva dincolo de condiţionările tale sociale, psihologice şi biologice. Eşti invitat ca, sceptic fiind, să fi cu adevărat sceptic şi să nu admiţi nici o teorie care îţi spune că eliberarea nu este posibilă, ci să investighezi tu însuţi, singur şi cu propria autoritate, “Mr. Scientist”, cum glumeşte Dolano.

Oricum, realiatea despre care vorbesc ei nu poate fi descrisă, comunicată sau predată. De aceea toţi aceşti oameni insistă spunând că ei nu predau nimic. Un Buddha nu poate să vorbească. Adevărul pe care l-a experimentat el nu poate fi exprimat în cuvinte. Asta nu înseamnă însă că el nu poate să îţi vorbească despre cum să ajungi şi tu la aceeaşi realizare la care a ajuns şi el.

Satsang înseamnă compania adevărului suprem pentru că de fapt, nu persoana din faţa ta este cea pe care o asculţi. Ceea ce îţi vorbeşte de dincolo de aparenţa formelor este Adevărul, revelaţia la care persoana respectivă a ajuns. Persoana este numai un canal pentru acea informaţie. Eckart Tolle explică de multe ori lucrul acesta, spunând că “prezenţa” este cea care vorbeşte prin el. Iar Eckhart Tolle vorbeşte bine engleză. Alticineva poate să vorbească greu. Poate că nici nu ai avea răbdare să-l asculţi. Ei nu sunt oameni care fac show, ei nu promovează ceva. Nu contează cum vorbesc şi cât de încet sau de rar. Important este ceea ce poţi înţelege – NU cu mintea, NU cu inima, NU cu simţurile, NU ca o experienţă, ci cu acea parte din tine a cărei natură care este una cu Sursa. Experienţa este iluzorie. Orice se întâmplă, nu te poţi baza pe acel lucru, spune Dolano. Când stai în meditaţie, nu aştepta să ai o experienţă, o explozie, Satori, sau să vezi lumină divină. Astea sunt experienţe. Iar natura experienţei este “a come and a go” – un du-te vino. Experienţa vine şi pleacă. “Whatever happened, it’s already gone. Not even happened, isn’t it?” În meditaţie, încearcă să fi conştient de ceea ce este aici, ceea ce nu vine niciodată şi nu se duce niciodată. Adevărata ta natură. Viaţa însăşi.

Maeştrii despre care vorbesc eu nu îţi vor descrie niciodată adevărul, ci te vor invita numai să îl cunoşti tu însuţi, cu propria autoritate.

Poate fi vorba de un maestru, însă nu este în nici un caz vorba de un “guru”, pentru că adevăraţii maeştrii despre care am să vorbesc nu încearcă să te convingă. Ei nu au nici un interes ca tu să crezi ceea ce ei spun sau să devii vreun fel de adept. Asta este uşor de înţeles atunci când înţelegi ce înseamnă a nu te mai identifica cu mintea, cu personalitatea umană. A nu te mai agăţa de experienţă. Un om care nu se mai identifică cu ego-ul său nu are nevoie nici de atenţie, nici de recunoaştere şi nici de adepţi. Nu are nevoie să fii de acord cu el, şi te încurajează chiar să te îndoieşti şi să îl provoci. Un maestru însă nu este un filozof. El nu se va juca cu tine într-un duel de noţiuni filozofice, şi cu un limbaj complicat. El poate să vorbească, folosind cuvintele ca indicatoare. El poate să îţi arate înspre direcţia adevărului. Dar numai tu poţi merge în acea direcţie.

Câţiva dintre cei care ţin Satsang, adică sesiuni în care vorbesc despre această realizare supremă, despre awakening (trezire) sau despre enlightenment (iluminare), sunt Dolano, Gangaji, Punjaji, şi mulţi alţii.

Mai departe sunt idei care îmi aparţin, presărate cu citate alese sper eu într-un mod fericit. Aşa cum şi eu am auzit despre aceste lucruri dintr-un mesaj întâmplător pe un forum, sper că şi pe voi vă va atrage aceast articol. Dar invitaţia este ca voi să îi cauţaţi oamenii pe care i-am amintit şi să îi asculţi pe ei, sau pe altcineva care arată drumul, în orice stil şi limbaj doriţi.

Încrederea

Aşa cum ne spunea şi astăzi un profesor de la Universitate,
Încrederea nu este specifică religiei, ci şi ştiinţei. Ea nu este separată de dovezi. Încrederea este condiţia pentru a primi dovezi. Când începi o cercetare ştiinţifică, o faci pentru că ai încredere că există ceva de descoperit. Altfel nu te mai apuci.

Dar nu toate lucrurile pot fi investigate cu aceleaşi instrumente.

“Be a light onto yourself” înseană să fii o lumină pentru tine însuţi, sau asupra ta însuţi. Înseamnă a-ţi folosii intuiţia.

“If you’re afraid to go so-called wrong, you will never know what is true”, spune Dolano de multe ori. Ea ne invită să cercetăm totul prin orice mijloace credem că e mai bine, să încercăm orice cale sau sistem care nu duce nicăieri, pentru a vedea cum “nu merge”, iar apoi, când ne-am săturat de căutări inutile, să încercăm cea mai simplă metodă, şi anume meditaţia. “Meditation points towards what is – life itself”. “Meditation points towards here, towards now. Nobody interferes. How could this not be trusted ?”.

Gangaji începea unul dintre Satsang-uri spunând “today, I will not teach you anything. Cause you might learn something… and add it to your baggage of thoughts or beliefs”. Ea mai spunea o dată ‘Are you willing to not have anything to cling to, conceptually ?’

“Buddha can’t speak” este o altă sintagmă care arată că nu cuvintele cuiva sunt ceea ce contează, ci ceea ce vine de dincolo de ele.

Despre maeştri spirituali

Dolano, întrebată de către o participantă de ce se simte atât de liniştită în prezenţa ei, îi răspunde: “To be with a master, you feel safe, because a master has come to know what is safe. What is eternal,” dar a continuat cu avertizarea că atunci când te agăţi de încrederea pe care ţi-o dă un maestru, atunci eşti într-o relaţie, într-o separaţie, şi asta pentru că nu cunoşti încrederea în tine însuţi şi nu-ţi foloseşti autoritatea.

Meditaţia este unealta maestrului, nu a discipolului.

În meditaţie, devii conştient de o realitate în care ai încredere, meditaţia arată spre adevărata ta natură. Prin meditaţie, stai singur, “ca un leu”, nu mai eşti un discipol care aşteaptă ceva (“give me, give me!”), ci stai singur şi îţi foloseşti propria atuoritate să afli singur ceea ce este adevărat. Cineva a întrebat-o la un moment dat ce crede despre tradiţia Darshanului, fiinţei iluminate care “dă energie” discipolilor, la care Dolano a răspuns că de fapt, totul este în mintea oamenilor şi că oricine poate să pretindă că dă energie, iar dacă oamenii chiar cred, ei vor primi energie. Dar ea “vorbeşte altfel”. “I will not use your ignorance against you. With the Darshan giving energy, you’re in a duality… in a comparison, in a separation. You’re waiting to receive something. I do not support it. What I want is for you to awaken”.

Iar referitor la modestie şi absenţa dorinţei de a fi recunoscut, ea spunea:
“I have to speak that realization happened [iluminarea], because you have to listen differently to me. But other than that, there is no desire [for recognition]. Enlightened, you’re happy not to be noticed. You’re happy with your cup of tea.” Şi hai să fim serioşi, când asculţi un Satsang chiar trebuie să asculţi altfel. Dacă vrei doar să auzi nişte poveşti, nişte filozofii, mai bine citeşti un filozof. Pentru că la un Satsang te vei plictisi dacă nu eşti cu adevărat interesat să investighezi ceea ce este dincolo de cuvinte. Dacă omul respectiv nu ar spune că îţi vorbeşte despre ceva ce i s-a întâmplat lui, de ce l-ai mai asculta? Doar nu vrei să asculţi teorii! Iar dacă maestrul chiar a cunoscut acel lucru sau doar pretinde ca a facut-o, asta ramane la latitudinea fiecaruia sa constate. Unii oameni chiar îşi dau seama când cineva e sincer. Dar încurajarea este să rămâi sceptic până la capăt, dar sceptic adevărat, adică deschis către orice probă, fie ea argumentativă, experimentală sau cunoaştere directă.

Persoanele care au lucruri importante de spus sunt de multe ori foarte modeste şi neobservate. “You will not see a golden aura around the person who is enlightened. You will see a golden aura around the person who has the identity of enlightened”.

Iar Ramana spunea un lucru extraordinar:
“Esistă oare vreun alt mod de a-ţi onora maestrul, decât să fii nemişcat asemenea lui ?”.
Cu alte cuvinte, un maestru este liniştit, mintea lui este ca un lac limpede şi fără valuri, ego-ul lui a fost anihilat, el este una cu Sursa. Astfel, în nemişcare, el ştie cine este. Şi cine este el (Sursa) este adevărata natură a fiecăruia dintre noi. Un buddha nu este mai presus, el nu este un zeu sau cineva special. Un buddha este cineva care a dispărut ca o entitate separată şi natura lui adevărată poate să vină la suprafaţă (can come freely through).

Sri Ramana Maharshi | Open Satsang with Dolano | Gangaji – The invitation | Papaji

Desi mesajul lor este similar cu cel al filozofiei Advaita Vedanta şi cu stiul maeştrilor Zen, ei nu subscriu nici unei tradiţii sau filozofii oficiale. Mesajul lor este simplu şi direct, venind din propria relizare.