Succes Inteligent » Tai Chi Chuan şi Chi Kung

Antrenamentul Taijiquan pentru autoapărare

Dan — Mon, 21 Jun 2010 13:47:55 +0000

De vreo 2 luni practic Taijiquan cu Florin Bănică, probabil singurul profesor care predă stilul de luptă tradiţional, eficient şi pentru autoapărare şi pentru sănătate, în România. Florin a învăţat stilurile Yang şi Chen de Taijiquan precum şi XingYi de la trei profesori chinezi, fiecare fiind foarte bun pe unul din aceste stiluri interne de luptă. La grupa la care merg eu facem numai stilul Yang (nu le amestecăm). Începem printr-o încălzire şi un stretching care durează cam 25 de minute, punând accent pe mobilitatea şoldurilor şi încălzirea întregului corp, după care facem o tehnică de Chi Kung şi apoi trecem la exersarea mişcărilor de bază din Taiji precum mâna norilor şi nişte rotiri de şold care fac transferul de greutate mult mai eficient. Ele nu au nicio legătură cu mişcările din stilul de competiţie şi sunt mai greu de învăţat. În timp ce exersăm mişcările, învăţăm care sunt aplicaţiile marţiale ale fiecăreia şi apoi le exersăm şi noi, cu partener.

Mulţi aţi putea fi surprinşi să vedeţi cât de asemănătoare sunt mişcările de preluare a energiei cu cele din Aikido – în Taiji preiei şi deviezi energia adversarului şi îl arunci, sau te deplasezi în diagonală ajungând lângă el într-o poziţie avantajoasă şi contra-ataci. De aceea pasul tradiţional se face în diagonală, niciodată înainte sau în lateral. În Taiji nu rezişti direct forţei adversarului ci o preiei, o deviezi şi te eschivezi făcând loc adversarului să se ducă unde vrea, dar apoi contra-ataci. Atunci când el este Yang, tu trebuie să fii Yin, iar apoi invers. Acesta este principiul alternanţei Yin şi Yang.

Acum, mişcările pe care le învăţăm noi nu necesită stăpânirea Fa Jing (emisiei de energie) pentru a putea fi aplicate în luptă. Ele nu necesită nici practicarea Taiji-ului timp de 20-30 de ani, cum se spune în multe şcoli. Ele funcţionează imediat ce le-ai învăţat, dar la nivelul la care eşti. Nu vei putea să faci faţă unui luptător care este mai bine pregătit, mai avansat, mai ales unuia dintr-un stil de contact (kick-boxing, karate, etc), dar te vei putea apăra fără probleme de un luptător de acelaşi nivelul ca şi tine de pe orice alt stil.

În Taiji nu oboseşti la antrenament, acesta fiind avantajul faţă de stilurile care folosesc forţa fizică. Iar blocajele pe care le învăţăm se fac din tot corpul, datorită acelor rotaţii speciale de şold. Ele se fac total relaxat, astfel încăt să foloseşti energia, nu forţa. Un blocaj relaxat poate fi extrem de puternic şi eficient.

De asemenea, pentru că tot a venit vorba de Fa Jing sau explozia de energie – acesta este un lucru impresionant. Cu ajutorul ei poţi emite energie prin corp şi prin braţe, împiedicând adversarul să îţi îndoaie mâna sau poţi să trimiţi un şoc puternic către el obligându-l să-ţi dea drumul la mână, dacă nu reuşeşti să faci acest lucru prin tehnică. De asemenea, se pot executa nişte împingeri sau lovituri foarte puternice, a căror eficienţă nu se poate explica prin mecanica corpului uman, ci doar prin existenţa energiei (a Chi-ului).

Câteva din lucrurile interesante pe care le-am învătat la antrenamente sunt faptul că nu trebuie să ai mişcările largi şi lăbărţate, ci trebuie să-ţi protejezi doar zona corpului (acolo unde poate să te lovească adversarul) şi că trebuie să ai palmele mereu în prelungirea antebraţului, niciodată îndoite sau rotite în tot felul de mişcări “spectaculoase”, pentru că energia se opreşte acolo unde îndoi mâna şi în plus, o lovitură neaşteptată poate să-ţi rupă încheietura. Am mai învăţat că nu este nevoie să stai foarte jos când faci Taiji, pentru că o poziţie extrem de joasă, deşi conferă mai multă stabilitate şi este utilă la push-hands, te pune într-o poziţie dezavantajoasă în luptă – orice lovituri ar da adversarul îţi vin numai în cap. În plus, în mod tradiţional luptătorii de Taiji trebuia să se apere şi de arme (săbii, halebarde), pe care este mai greu să le blochezi, aşa că este foarte important să stai într-o poziţie din care poţi să sari în orice moment, precum şi să te laşi în jos.

Îmi place foarte mult ceea ce învăţ chiar dacă, bine-nţeles, scopul meu nu este să mă bat cu nimeni. Artele marţiale nu sunt numai pentru luptă, ele sunt şi căi de atingere a excelenţei. Prin Taiji înveţi (spre deosebire de Chi Kung) să fii relaxat şi în timpul mişcării şi chiar şi în timpul luptei. Înveţi să-ţi controlezi corpul, să-l foloseşti eficient şi în ultimă instanţă, să lucrezi direct cu energia. Efectul asupra sănătăţii am înţeles că este foarte mare, dacă îl practici corect şi foarte relaxat, mai ales dacă practici în aer liber, unde energia este mai puternică. Noi facem afară şi cică şi iarna trecută tot afară s-a făcut, cu echipamentul necesar, desigur. Nu ştiu să vă spun dacă şi cât m-a ajutat până acum, dar nu am mai răcit şi nu mi-a fost rău niciodată în ultimii 2 ani (cam de când am început să practic Tai Chi cu Costin Vasile), însă pe de altă parte, eu şi mănânc foarte sănătos şi fac mişcare. Nici nu am practicat constant. Acum, pentru că încep să fiu şi mai relaxat şi încerc să practic zilnic, am să încerc să-mi dau seama care este efectul Taiji-ului şi am să scriu despre asta.

Ce recomandari aş da începătorilor legat de Tai Chi

Dan — Wed, 27 Jan 2010 13:43:51 +0000

Ce sfaturi aş da cuiva care s-ar apuca acum de Chi Kung şi Tai Chi? Le-aş recomanda exact ceea ce fac şi eu după 2 ani de practică, pentru că şi eu mă simt tot ca la început de drum. De fapt, pot spune că abia acum încep să practic aşa cum ar fi trebuit încă de la început.

Mergeţi pe la toţi profesorii şi instructorii şi vedeţi ce face ficare

Pont: NU există niciun maestru de Tai Chi Chuan în România, din câte ştiu eu şi de la profesorul meu.

Judecaţi după ce face, nu după ce zice profesorul

Lăsaţi intuiţia să vă conducă şi veţi găsi profesorul potrivit. Dar atenţie, intuiţia este uşor pervertită de prejudecăţile noastre. Eu credeam de exemplu că un profesor bun trebuie să nu zică nimic despre ceilalţi profesori şi să fie cât se poate de modest. Am descoperit ulterior că nu este neapărat aşa, mai ales având în vedere situaţia Tai Chi Chuan-ului în România (cât şi în lume). Dacă cineva spune că predă cel mai bine din ţară, poate că aşa este. Încercaţi.

Practicaţi în fiecare zi chiar dacă numai puţin

Cel puţin 20 minute pe zi, altfel veţi avea permanent sentimentul că bateţi pasul pe loc. Eu mă lupt cu sentimentul ăsta de 2 ani, şi abia acum pot spune că l-am depăşit, deşi acum exigenţele mele au crescut.

Cel mai bine este să faceţi exerciţiile dimineaţa

Altfel de multe ori nu le veţi mai face deloc. Sigur că pot exista şi excepţii. Dar dacă le faci dimineaţa mai este şi avantajul că tot ce vei face va merge mai bine. Barefoot Doctor, tipul ale cărui cărţi m-au determinat să mă apuc de Tai Chi, spunea că e bine să ai în fiecare dimineaţă o întâlnire cu tine însuţi înainte să ai o întâlnire cu oricine altcineva, altfel e ca şi cum nu ţi-ai fi făcut toaleta. Iar relaţiile noastre cu ceilalţi sunt exact aşa cum este relaţia noastră cu noi înşine.

Incearcati să învăţaţi văzând şi simţind

Învăţaţi făcând şi uitându-vă la profesor şi nu neapărat punând 100 de întrebări. Nu poţi să înveţi mental cum să lucrezi cu energia şi să-ţi controlezi corpul. Poate că ai impresia că, dacă primeşti multe explicaţii, înseamnă că înveţi ceva, dar este numai o impresie. Limbajul nu poate reda în mod adecvat complexitatea mişcărilor şi a practicilor. Explicaţiile sunt bune ca să înţelegi de ce faci fiecare exerciţiu, dar nu pentru a înţelege cum se fac exerciţiile. Maestrul Fu-Yuan Ni spunea:
“I know 20 things about each move. I tell the student 10 of them.
They hear 7 of these and incorporate 2 of them.
This is why I don’t speak so much.”

Voi sunteţi responsabili

Şi voi sunteţi responsabili, nu profesorul său maestrul, indiferent cine ar fi. Fii propriul tău maestru: Master yourself!

Mai multe videoclipuri cu Tai Chi

Dan — Mon, 11 Jan 2010 08:49:55 +0000

Master Yuan Xiu Gang – un Tai Chi senzational

Am pus aici un videoclip cu un maestru care execută un Tai Chi absolut senzaţional, se apleacă şi se încolăceşte precum un şarpe. Sigur, ideea în Tai Chi este să lucrezi cu energia şi puterea interioară, nu să faci spectacol, dar ştiu că atunci când te uiţi la un videoclip cam asta vrei să vezi, de aceea le-am şi pus pe acestea. Ca să faci aşa ceva, trebuie să ai deja o foarte bună practică internă.

Master Wong – Tai Chi Combat

Iar pentru cei interesaţi de aplicaţiile spectaculoase în luptă, Master Wong demonstrează puterea Tai Chi-ului prin care adversarul poate fi proiectat prin aer la câţiva metri depărtare sau se pot aplica diverse procedee asemănătoare cu cele din Aikido sau alte arte marţiale. Sunt amuzante comentariile de pe Youtube – cică Master Wong ar putea să fie o vedetă de film. Mie unul îmi place foarte mult. După cum vedeţi, în funcţie de ceea ce vrei să înveţi, îţi găseşti şi profesorul potrivit.

Grand Ultimate Fist este semnificaţia numelui “Tai Chi Chuan”. Chuan înseamnă efectif pumn sau box, iar Tai Chi înseamnă Grand Ultimate. În română s-ar putea traduce “Boxul Adevărului Suprem”.

Push Hands (Tui Shou)

Dan — Thu, 07 Jan 2010 12:02:54 +0000

Push Hands sau Tui Shou este un antrenament în doi practicat în artele interne chinezeşti precum Tai Chi Chuan (Taijiquan), Bagua, Xing Yi, Yiquan şi altele. Am introdus câteva videoclipuri interesante şi vă voi povesti şi din experienţa mea mai jos.

Push Hands permite practicanţilor să experimenteze aspectele de marţiale ale artelor marţiale interne: devierea forţei adversarului, folosirea forţei întregului corp pentru a împinge cu putere fără a se dezechilibra, coordonarea, anticiparea mişcărilor adversarului şi poziţionarea.

Tui Shou-ul ajută de asemenea la depăşirea instinctului natural al oamenilor de a răspunde forţei cu forţă, învăţând corpul să preia forţa şi apoi să o devieze. Cei doi adversari menţin în general contactul braţelor şi se împing pe rând, încercând să se scoată unul pe celălalt din poziţie. Fiecare trebuie să fie pe rând Yang (să împingă) şi apoi Yin (să devieze forţa atunci când celălalt împinge). Exerciţiul se poate face pe loc (stând într-o poziţie fixă) sau se poate combina şi cu deplasarea.

Evident, factorul decisiv nu este cine are mai multă forţă, ci cât de bine stăpâneşte fiecare principiile arte marţiale în cauză (în cazul meu, Tai Chi).

Am făcut şi eu acest exerciţiu la cursurile din parcul Herăstrău, cu Costin Vasile. Nu toţi elevii au participat, ci doar cei câţiva dintre cei care eram un pic mai avansaţi, şi care ne-am manifestat interesul în mod persistent :). Push Hands este o bună ocazie să vezi dacă ceea ce înveţi practicând Tai Chi individual are vreo eficienţă, dacă eşti stabil şi centrat şi dacă generezi suficientă forţă, unificând tot corpul şi toate tendoanele într-un singur arc puternic.

Multă lume spune că cei care practică Tai Chi pentru sănătate sunt nişte “balerini”. Poate că ei au întâlnit mulţi oameni care chiar aşa erau. Însă un instructor bun va pune accent întotdeauna pe stabilitate, pe cultivarea puterii interioare şi pe structura puternică. Nu se poate exersa Tui Shou de la început, pentru că nu prea iese, însă Costin ne testa întotdeauna împingându-ne în timp ce făceam Tai Chi, sau trăgându-ne ca să vadă dacă ne dezechilibrăm şi venim în nas sau rămânem stabili şi neclintiţi.

Când am exersat, prima constatare a fost că pe lângă Costin, noi eram ca nişte marionete. Unul din lucrurile pe care trebuie să le înveţi este să împingi în centrul adversarului, altfel este suficientă o rotire imperceptibilă din şold pentru ca adversarul să-ţi devieze întreaga forţă fără niciun efort. Abia când împingi în centrul său, începe Tui Shou-ul. Dar chiar şi aşa, aveam impresia că împing un copac. După un timp, dacă nu ştii cum să alternezi între relaxare şi contractare, nu faci faţă, pentru că foloseşti forţa mâinilor prea mult şi oboseşti. De asemenea, atunci când preiei, trebuie să prinzi exact momentul când trebuie să te roteşti din şold ca să deviezi forţa. Cu o mişcare abia vizibilă, Costin reuşea să ne împingă încât făceam 4 paşi în spate atunci când nu eram pe fază.

Abia după câteva antrenamente am ajuns să prind un pic “şpilul”, şi putem uneori să găsesc “centrul” lui şi să împing cu o oarecare eficienţă. Iar la preluarea şi devierea forţei adversarului, este interesant atunci când îţi iese eficient pentru prima oară, pentru că devii (pentru moment) aproape invincibil, în sensul că o forţă, oricât de mare, nu te poate da jos dacă o deviezi şi ea nu mai vine către centrul tău. Eşti ca o nuia elastică – poţi fi împins dar nu poţi fi clintit. Asta până când celălalt îţi găseşte centrul şi atunci, într-o fracţiune de secundă, profită de oportunitate şi te scoate din poziţie.

Am pus aici câteva videoclipuri cu Push Hands. Nu ştiu cât de reprezentative sunt, dar avantajul este că puteţi folosi funcţia de “related videos” la sfârşit pentru a vedea zeci de alte videoclipuri, sau puteţi da dublu click pe fereastra videoclipului pentru a-l vedea direct pe Youtube, cu toate facilităţile de acolo.

Videoclipuri cu Push Hands

Dan — Thu, 07 Jan 2010 12:02:17 +0000

În primul rând, ce este Push Hands?

Este vorba de un exerciţiu folosit în Tai Chi (sau Bagua, Xing Yi şi alte arte marţiale interne), în care adversarii încearcă să se scoată unul pe altul din poziţie. Prin mişcări fluide şi prin balans, fiecare încercă să găsească slăbiciunea celuilalt, să-l scoată din centrul său sau să-l determine să facă o greşeală, moment în care îl îminge cu puterea generată de întregul corp, încercând să-l facă pe celălalt să-şi piardă echilibrul. Fiecare la rândul său deviază constant împingerile celuilalt, acestea neavând nici un efect dacă nu sunt direcţionate exact către centrul său. O fracţiune de secundă de neatenţie sau o mişcare greşită sunt suficiente pentru a crea o ocazie pentru ca celălalt să câştige lupta printr-o împingere bine direcţionată.

Pentru mai multe detalii, vezi articolul mai teoretic: Push Hands (Tui Shou).

Un taoist negru contra unui
maestru de Tai Chi
BT (Black Taoist) este un tip care practica BaGuaZangh, un stil de arte martiale al carui nume inseamna “schimbare” – adaptare si schimbarea continua a formei si tacticii astfel incat sa fii imprevizibil şi să-ţi surprinzi adeversarul. Bagua face parte din acceeaşi familie a artelor marţiale interne (împreună cu Tai Chi şi Xing Yi). În acest videoclip, BT se pregăteşte pentru o luptă viitoare, un meci pe care l-au mediatizat senzaţional de mult dar care în final nu s-a mai ţinut. Lupta ar fi trebuit să reprezinte înfruntarea dintre Karate şi Bagua. Aici, el se întâlneşte cu un maestru de Tai Chi pentru un mic concurs de Push Hands. În final, maestrul este victorios.

Filmare de la un curs de Push Hands la Montreal
Profesorul parcă se joacă cu elevii ca cu nişte copii, deşi se vede că şi aceştia au un nivel destul de ridicat, atunci când exersează unul cu celălalt.

Ceea ce imi place mie la push hands este că reprezintă o confruntare sau o simulare de luptă în care adversarii pot să dea tot ceea ce au mai bun fără să se lovească. Având în vedere puterea enormă care se poate genera prin Tai Chi, ar fi de neconceput o luptă reală de antrenament între doi luptători avansaţi, adică o luptă cu scopul de a vedea care e mai bun, dar fără ca cei doi să se menajeze unul pe altul. Ceea ce vedem în filme pare foarte frumos, cu acele lupte de zeci de minute în care parcă nici unul nu reuşeşte să îl lovească pe celălalt, cei doi luptători părând egali până la un anumit punct. În realitate, cred că şi între doi luptători egali, lupta s-ar încheia foarte rapid, probabil cu consecinţe foarte grave pentru cel care ar lovit primul.

În push hands însă, fiecare face tot posibilul pentru a câştiga, dar nu se folosesc lovituri ci doar împingeri, iar cel care câştigă este cel care stăpâneşte mai bine tehnica Tai Chi.

Feng Shui Tradiţional – armonia cu natura

Dan — Sun, 03 Jan 2010 12:31:11 +0000

Ştiinţă şi artă milenară, Feng Shui înseamnă în sensul tradiţional găsirea echilibrului între om, cer şi pământ, prin configurarea optimă a spaţiilor de locuit şi prin înţelegerea interacţiunilor dintre diferitele energii naturale care pot să fie benefice sau dăunătoare pentru om. Multă lume crede că este doar o magie cu flori, însă lucrând la anumite proiecte cu doi consultanţi care se ocupă de acest domeniu la modul cel mai serios, am mai tras cu urechea şi am aflat multe lucruri care sunt foarte diferite de ceea ce se scrie prin fel şi fel de reviste şi site-uri. Câteva lucruri esenţiale care v-ar putea clarifica un pic lucrurile ar fi următoarele.

1. Feng Shui este o stiinta traditionala chinezeasca foarte veche, conceputa si perfectionata de vechii intelepti din China. Este un sistem bazat pe cunostinte foarte complexe despre om, mediu si energie, iar aplicarea lui necesita calcule speciale si masurari precise, cat si o buna cunoastere a principiilor.

2. Feng Shui se ocupa cu armonia dintre 3 elemente: om, spatiu si timp. Scopul este fie gasirea unei configuratii optime a unei locuinte viitoare, tinand cont de orientare, de mediul inconjurator si de persoanele care vor locui acolo, fie calcularea configuratiei energetice a spatiului in care locuim sau lucram. A trai intr-un spatiu cu o energie buna poate avea o foarte mare influenta asupra modului in care ne simtim in fiecare zi. Poate fi chiar la fel de important ca dormitul suficient sau mancatul sanatos.

3. Nu se poate face aproape nimic fara a masura totul foarte precis cu o busola speciala (Luopan) si fara a avea planul locuintei. Nici macar un consultant cu experienta nu va da indicatii asa, dupa ureche. Este important sa nu confundam Feng Shui-ul traditional cu arta amenajarii frumoase a locuintelor care tine eventual cont de proportii, culori si stil, insa nu are legatura cu configuratia energetica a spatiului si cu sanatatea omului.

4. Care sunt cei mai importanti factori care caracterizeaza o locuinta din punctul de vedere al acestei discipline ?

– Cum este orientată locuinţa
– Cum este împărţită locuinţa (pereţi, uşi, ferestre)
– Ce clădiri sau elemente de relief sunt în afara ei (un bloc de 10 etaje sau un munte, un lac sau o parcare întinsă, etc).
– Câteva elemente legate de timp (construire, renovare, adăugare)

Clopoţeii, lumânările şi banii “fermecati” sunt de o importanta minoră. Se folosesc însă, pentru a echilibra spatiul din punct de vedere energetic, oglinzi (care reflecta sau intensifică energia), fântani şi plante.

5. Într-o casă cu o energie bună te poti simti mult mai bine decat intr-una cu o energie negativa pentru tine. Poti chiar sa te imbolnavesti daca dormi avand patul intr-un loc rau, sau poti dimpotriva, sa scapi de insomnie daca muti patul intr-un loc mai bun. Numai un consultant cu experienta poate sa iti spuna care sunt locurile bune. Ceea ce poti face tu insa este sa experimentezi – daca nu te odihnesti bine sau daca nu ai chef de nimic cand stai la masa de lucru, incearca sa faci o schimbare. Muta patul, muta biroul sau incearca sa dormi in alta camera. Poate chiar simti ca in anumite locuri din casa iti place sa stai mai mult.

6. Poti invata cum sa faci singur Feng Shui ? Din pacate, citind din reviste si luand informatii din fel si fel de surse izolate, s-ar putea sa nu ajungi la nici un rezultat util. Daca citesti o carte buna, faci rost de busola si ai o inteligenta deosebita pentru asa ceva, poate ai avea ceva sanse sa te prinzi, insa cel mai bine este sa mergi la un curs unde poti invata prin exercitii practice de la o persoana avizata.

Curs practic de Feng Shui în Bucureşti
Costin Vasile şi Miruna Macavei, consultanţi seniori, organizează în Februarie un curs împărţit în 4 module. Studiind cu maestrul chinez Joseph Yu, ei au înfiinţat Feng Shui Research Center (FSRC) Romnânia şi oferă consultanţă pentru case, birouri şi alte locaţii. Pe site-ul lor (fengshui-traditional.ro) găsiţi şi studii de caz, printre care şi reamenajarea centrului de primire de la Tao Garden Health Spa and Resort (Thailanda), precum şi multe magazine, cafenele sau sedii de firme din Bucureşti.

La cursuri se va preda scoala Stelelor Zburatoare (Xuan Kong Fei Xing), iar la final studentii FSRC Romania vor sti sa foloseasca busola speciala Luo Pan si vor putea face o consultatie de baza pentru case si birouri.

Va puteti inscrie cerand informatii de la Costin Vasile prin formularul de contact de mai jos sau la telefon 0722 197 874.
[contact-form]

Meditaţiile vindecătoare Taoiste

Dan — Fri, 11 Dec 2009 16:05:28 +0000

In sistemul Universal Tao se studiază mai multe tipuri de meditaţii vindecătoare taoiste pentru cultivarea sănătăţii şi a ehilibrului interior. Aceste practici videcătoare provin din aceeaşi tradiţie ca şi medicina chineză şi Qigong-ul: ele se bazează pe cunoştinţele vechilor taoişti despre sănătate şi energie. Sănătatea întregului organism este văzută ca rezultatul echilibrului energetic al fiecărui organ, ca şi al echilibrului dintre ele şi cu mediul înconjurător. Este o abordare holistică a sănătăţii în care corpul, mintea şi spiritul sunt văzute ca întreg, iar starea uneia din componente le influenţează pe celelalte.

În aceste meditaţii active se folosesc respiraţia, vizualizările, energia palmelor şi uneori sunetele vindecătoare. De asemenea, ele sunt în strânsă legătură cu Chi Kung-ul. Echilibrul emoţional pe care îl dobândim este foarte important şi pentru Tai Chi, pentru că fără el emoţiile negative ar submina efectele pozitive ale acestuia.

Meditaţiile din sistemul Universal Tao (dar nu numai de aici) sunt următoarele: Surâsul Interior, prin care se echilibrează energia tuturor organelor interne, precum şi sistemul digestiv şi osos; Cele 6 sunete vindecătoare, prin care se curăţă energetic organele, eliminându-se tensiunea acumulată în timpul zilei, Orbita Microcosmică, prin care se deschide cel mai important circuit energetic al corpului uman, şi Respiraţia aurie, o meditaţie care se face stând întins, tot pentru purificarea organismului cu ajutorul energiei divine.

Aceste meditaţii pot fi învăţate în numai una sau două şedinţe, întrucât informaţiile concrete se găsesc pe orice site dedicat alchimiei interne taoiste. Este bine să mergi la un profesor de Qigong (sau maestru) pentru a primi şi o altfel de informaţie decât cea care se poate trasmite la nivel mental. În momentul în care stai lângă un alt om, se produce un transfer şi la nivel energetic, iar tu poţi astfel să primeşti ceva din experienţa, din încrederea lui, din calmul şi relaxarea pe care le emană. În plus, atunci când eşti cu altcineva, şi atenţia ta poate fi mai uşor la ceea ce faci, iar în grupuri mai mari, se spune că energia grupului este mai mare decât a oricăruia dintre participanţi de unul singur.

Asta nu înseamnă că este vorba de vreun ritual magic sau… diabolic :), întrucât taoiştii nu cred în diavol, ci doar în Natură, Tao care înseamnă “Calea” şi este de fapt – tot ceea ce există în univers, principiul originar a tot ceea ce există, energia care formează şi animează toate lucrurile şi fenomenele cunoscute.

Energia vindecătoare cu care se lucrează în aceste practici este una bună, naturală şi prezentă în jurul nostru în orice moment, când respirăm aerul curat de dimineaţă, când mergem la munte şi simţim că respirăm pentru prima oară cu adevărat, sau când, într-o noapte cu stele, ne uităm în sus şi simţim că suntem în faţa adânc mister, iar conectarea la ea se poate face prin tehnicile specifice şi prin puterea intenţiei, care înlătură posibilitatea primirii unui alt fel de energie decât cea benefică omului. Vino şi tu la un curs de Tai Chi şi Qigong şi participă la o astfel de meditaţie. Nu ai decât de câştigat.

Eu am condus de 2 ori Sutâsul Interior pentru un grup de 5-7 oameni, şi pot spune că efectul a fost mult mai puternic decât atunci când îl practic singur, dar şi când îl fac numai eu simt un efect destul de puternic şi pozitiv, în măsura în care sunt atent la ceea ce fac şi mintea nu-mi zboară.

Dacă vreţi să învăţaţi în particular aceste practici vindecătoare puteţi să mergeţi şi la cursuri particulare, mai ales dacă aveţi şi anumite probleme de sănătate care necesită o abordare specială, iar un instructor bun de Chi Kung va putea să vă spună enorm de multe într-o discuţie între 4 ochi – vă recomand cu toată căldura să încercaţi. Şi cum nu pot să recomand decât ceea ce cunosc, vă recomand să intraţi pe Tao-Magic.ro, site-ul lui Costin Vasile, instructor în sistemul Universal Tao, sau dacă vedeţi vreodată afiş, anunţ, orice, legat de un instructor senior Universal Tao venit în România – să faceţi tot posibilul ca să ajungeţi să îl întâlniţi. Veţi dobândi o nouă dimensiune a sănătăţii şi a vieţii şi veţi vedea totul într-o altă lumină.

Tipuri de meditaţie

Dan — Thu, 10 Dec 2009 16:15:18 +0000

Există mai multe tipuri de meditaţie, ele având diferite finalităţi şi efecte. Probabil cei mai mulţi oameni când aud de meditaţie se gândesc la meditaţia pasivă, având ca scop înţelegerea unor adevăruri profunde – de unde probabil şi fraza “meditezi la nemurirea sufletului?”. Dar meditaţia nu înseamnă numai acest lucru, deşi cei care practică acest tip de meditaţie sunt în posesia uneia din cele mai preţioase unelte pentru realizarea de sine. Hai să începem întâi cu meditaţiile mai apropiate de spiritul vestic.

Meditaţii active

Aici s-ar încadra, printre altele, şi meditaţiile vindecătoare taoiste, în care ne concentrăm mintea asupra spaţiului interior, asupra corpului şi a diferitelor organe interne sau procese fizice. În sistemul Universal Tao practicăm de exemplu următoarele tehnici:
Surâsul Interior – o tehnică de relaxare şi încărcare energetică prin care ne concentrăm asupra sănătăţii organelor interne, folosind energia benefică adusă din natură pentru a echilibra întregul organism.
Cele 6 sunete vindecătoare – o tehnică simplă în care se folosesc sunete specifice descoperite de vechii taoişti (şhhh, ssss, choooo) pentru scoaterea energiei negative din organe şi curăţarea lor. Se practică de obicei seara.
Orbita Microcosmică – o tehnică prin care se deschide cel mai important circuit energetic al corupului, care proneşte din perineu, în sus pe coloană şi coboară prin faţa corpului. Când energia circulă liberă prin corp, nu se mai produc blocaje emoţionale şi energetice, acest lucru dându-ne mai multă libertate şi flexibilitate.

În principiu, meditaţiile active presupun concentrarea minţii pe un singur lucru, precum un gând, o stare sau o anumită parte a corpului. Unul din scopurile principale în orice fel de meditaţie este calmarea minţii, întrucât mintea consumă o cantitate foarte mare de energie, de cele mai multe ori în mod inutil. Unora le este greu să îşi oprească total gândurile şi de aceea se folosesc anumite tehnici prin care gândurile sunt liniştite prin focalizarea pe ceva anume.

În Yoga, al cărei scop este “liniştirea treptată a proceselor de conştiinţă” (Patanjali), există 7 metode, printre care exerciţiile fizice, meditaţia asupra unui obiect fix, asupra unei stări lipsite de patimă, asupra respiraţiei, asupra unui obiect al simţurilor sau asupra unei experienţe din somnul fără vise. Voi scrie mai multe în viitor, mai ales că despre asta voi face şi o lucrare de examen la Istoria Religiilor.

Meditaţia pasivă

Meditaţia pasivă este calea către tine însuţi. Ea este unealta maestrului, nu a discipolului. Toţi maeştrii îţi dau unealta meditaţiei, pe care o poţi folosi pentru a cerceta singur, ca un om de ştiinţă, ce este cu această viaţă, care este sensul ei şi cea mai importantă căutare – “Cine sunt eu?“.

Este vorba de o detaşare faţă de toate procesele interioare. A sta pur şi simplu, cu ochii închişi – cât de frumos! Nimeni nu intervine, nimeni nu îţi spune ce să faci sau ce să crezi. Eşti tu cu tine, stai singur, ca un leu, în linişte, dar în acea linişte, “there is a roar”, este o realizare care nu poate fi înţeleasă, ci doar ştiută. Aceasta este căutarea mea cea mai de preţ. Mai multe despre meditaţia pasivă.

Poze misterioase de la cursul de Tai Chi

Dan — Wed, 25 Nov 2009 19:02:22 +0000

Cateva poze de la cursul nostru de Tai Chi de sâmbăta trecută, pe o vreme superbă, cu ceaţă, ca-n poveşti. Toate pozele se pot mări dacă daţi click pe ele.

În primele două este forma de început de la 13 Forme stilul Yang. Poza în care ţinem ca un cioc în mâna dreaptă se numeşte Single Whip, şi această poziţie a încheieturii are rolul de a opri energia să iasă în afară, în timpul Tai Chi-ului. De fapt, în fiecare mişcare de Tai Chi, atunci când practicăm pentru sănătate, noi reţinem energia, şi apoi, când ne retragem, o aducem înapoi în corp. Într-o luptă, energia este eliberată prin palme/pumni/lovituri de orice fel, pentru a lovi adversarul.

Ceea ce facem noi aici este o serie de mişcări care se repetă în 4 direcţii (4 puncte cardinale), după care se schimbă sensul şi mişcările se fac în oglindă. Mâna dreaptă va face ceea ce făcea mâna stângă, şi astfel, ambele emisfere cerebrale sunt stimulate şi echilibrate.

Principiile pe care le învăţăm (balansul, centrarea, folosirea pompelor interne, circularitatea, structura) sunt aceleaşi, fie că practicăm pentru sănătate, fie că ne pregătim pentru luptă. Tai Chi-ul se poate studia, dacă vrei, numai ca practică pentru sănătate. El este ca un Qigong în mişcare. Mai ales această formă pe care o facem noi aici, care este specială pentru acumulare de energie. Profesorul nostru, Costin Vasile, are întotdeauna grijă să ne corecteze când suntem dezechilibraţi sau când structura noastră nu este aşa cum ar trebui să fie. Uneori ne mai împinge ca să vadă dacă suntem stabili şi centraţi. Iar la ultimele cursuri, am făcut şi exerciţii de push-hands, în care doi parteneri încearcă să se destabilizeze unul pe celălalt, folosind tranferul de greutate şi înpingerea prin alinierea întregii structuri a corpului.

Principiile simple ale Tai Chi-ului

Dan — Sun, 15 Nov 2009 12:08:36 +0000

Principiile Tai Chi-ului sunt şi principiile unei vieţi sănătoase şi a unei atitudini sănătoase în viaţă în general. Puţini pot să le explice la fel de frumos ca Andrew Fretwell, instructor senior Universal Tao şi profesor in arta masajului abdominal Chi Nei Tsang. Fimluleţele sunt făcute la cursul de la Bucureşti (la care cică au participat 35 de persoane). Dacă reuşiţi să faceţi abstracţie de firul de la microfon, sunt sigur că vă va face mare plăcere.

Întotdeauna sunt impresionat de fluiditatea şi circularitatea mişcărilor unui instructor ca Andrew, ceea ce mă motivează să mă ridic şi eu la un alt nivel.

Pentru cei care preferă să citească, unele din cele mai importante sunt descrise în partea de jos a articolului.

Balansul Yin-Yang: alternanţa permenentă între duritate şi flexibilitate, între înaintare şi retragere, între relaxarea corpului şi structura de fier care se crează prin pârghiile şi acţionarea tendoanelor, alternanţa între inspiraţie şi expiraţie.

Circularitatea mişcărilor şi a membrelor. Întotdeauna membrele trebuie să păstreze o circularitate, pentru a se realiza conectarea întregului corp. Energia urcă din pământ, prin picoare, către mâini, dar nu este descărcată decât în luptă. În timpul exersării, ea este reţinută şi recirculată datorită ciruclarităţii şi pârghiilor care se realizează prin rotirea articulaţiilor.

Cursivitatea – în Tai Chi, fiecare mişcare se naşte din cea precedentă, neexistând sincope sau opriri, întrucât mişcarea continuă face ca şi energia să circule fără oprire.

Atenţia relaxată – practicantul este mereu atent şi prezent, conştient de tot ce e-n jurul său, însă relaxarea este la fel de importantă, pentru ca energia să circule liber şi să păstrăm “spiritul”.