“Want to learn to eat a lot? Here it is: Eat a little. That way, you will be around long enough to eat a lot.” – Antony Robbins, american advisor to leaders

Se spune că dacă te scoli de la masă fără să fii plin, vei trăi mai mult şi mai sănătos. Cand mananci mai puţin dai corpului tău ocazia să econimisească energia consumată pentru digestie, iar apoi fiecare masă o vei savura mai cu plăcere şi poate chiar vei mesteca mai bine, ceea ce te ajută să extragi mai mulţi nutrienţi. Mâncatul în exces, mai ales de ciocolată, dulciuri, fast food şi alte asemenea lucruri nu este cauzat de o nevoie a organismului, ci de stima de sine scăzută sau de o nevoie emoţională nesatisfăcută. Acest lucru face să scadă endorfinele, serotonina, opiaţii şi. Este important să fim în contact cu noi înşine şi să adresăm cauzele acestor dezechilibre.

Ceea ce multă lume nu ştie însă este că atunci când mănânci puţin te poţi simţi extraordinar de bine! Eu de mult timp mănânc dimineaţa numai câteva fructe şi beau ceai verde, şi mi se face foame abia mai târziu. De asemenea, de peste 2 ani nu mai mănânc decât foarte rar carne şi nu mi-a dăunat absolut deloc. Am făcut anul trecut analize care mi-au ieşit excelent! Mă menţin la 65 de kile de peste 5 ani, ceea ce este în normele recomandate ca raport greutate-înălţime orice ar vrea unii oameni să insinueze :P.

O altă formă de a mânca mai puţin este postul. Acesta nu e doar o practica religioasă, ci este o metodă excelentă de detoxifiere şi purificare atât fizică, cât şi mentală. Există fel şi fel de moduri de a ţine post (fast în engleză) – postul cu doar 3 mere pe zi, postul cu sucuri naturale, postul negru…

Ideea este că e sănătos şi plăcut să mănânci puţin şi să ai perioade în care nu mănânci deloc. Desigur, mai există şi alte metode de detoxifiere precum cea în care timp de 92 de zile te ospătezi din belşug numai cu sucuri presate larece (cu un storcător bun). Poţi să faci suc de fructe, legume, spanac, lăstari de grâu şi alte asemenea bunătăţi! Căutaţi pe Google despre “juice feast” (nu “fast” ci “feast”) şi puteţi citi relatările lui Steve Pavlina când a încercat să facă această încercare, deşi nu a dus-o până la capăt.

Dezvoltarea intuiţiei

Unul din motivele pentru care am început eu să mă re-interesez de detoxifiere şi purificare este că vreau să îmi dezvolt intuiţia. Pentru cine nu este familiar cu domeniul intuitiv, el presupune re-trezirea abilităţilor noastre adormite precum abilitatea de a ştii intuitiv încotro să o iei în viaţă, de a ajunge la cei mai buni profesori (aşa cum am ajuns eu) şi la cei mai buni parteneri de afaceri, dar şi abilitatea de a te conecta cu lumea spiritului. Unul din cele mai importante lucruri este să-ţi ridici vibraţia pentru a putea face aceste lucruri, iar sănătatea corpului este una din condiţiile cu care poţi să începi, ceea ce te va ajuta în plus să te simţi mai bine în fiecare zi.

Related posts:

1. Fa “mai puţin” pentru a realiza mai mult
2. Un început de succes cu dieta bazată pe crudităţi
3. 5 remedii rapide pentru oboseală

Fenomene paranormale şi terapii alternative – intuiţie medicală, Reiki, mediumship şi comunicarea cu lumea spiritelor – uitaţi câteva din lucrurile despre care am ascultat vorbindu-se în ultima vreme, în caz că vă întreabaţi unde am dispărut. Nu cunosc niciun expert în dezvoltare personală care să nu vorbească despre asemenea lucruri măcar ocazional, oricât de raţional şi de practic ar fi materialul său. Trainerii de la cursul de NLP au făcut şi ei Reiki şi vorbesc despre multe lucruri din această categorie. Iar dacă cineva ştie ce înseamnă autohipnoza şi autosugestia – ei sunt aceia, şi totuşi Reiki-ul pare să fie mai mult de atât. Iar un alt expert în dezvoltare personală de toate felurile – Steve Pavlina, autorul celui mai de succes blog pe acest domeniu, a fost căsătorit până anul trecut cu Erin, un medium celebru care încasează peste 600 de euro pe oră de la clienţii cei mai serioşi cu putinţă. Iar pe Hay House Radio, medici, psihiatri, psihologi şi Life Coachi practică şi vorbesc despre tot felul de terapii precum Intuiţia Medicală şi mediumship, completându-şi astfel arsenalul de metode de diagnostic şi coaching.

Toate lucrurile astea m-au făcut să devin din ce în ce mai deschis către astfel de fenomene. Dacă am un oarecare scepticism, acesta nu este intelectual, pentru că la nivel intelectual am suficiente dovezi atât ca să cred, cât şi ca să mă îndoiesc de astfel de fenomene. Prin urmare, numai practicând una din aceste tehnici pot să îmi dau seama dacă funcţionează sau nu. Dar îmi este foarte greu să cred în ceva ce nu am simţit şi nu am experimentat niciodată personal. Problema este că eu, fiind un om foarte raţional şi logic, sunt uneori prins în gândurile mele şi mă gândesc la ce cred eu că ar trebui să se întâmple… de unde vine energia… cum se împacă diferitele şcoli de gândire şi tehnici… Evident, asta mă împiedică să fiu prezent şi să experimentez ca un om de ştiinţă, cu deschidere şi curiozitate, ceea ce se petrece aici şi acum. Poate că de asta am avut mult timp probleme cu simţirea energiei în Tai Chi.

Înţelegerea lucrurilor cu ajutorul minţii are nişte dezavantaje bine definite. În primul rând, noi de multe ori nu gândim cu informaţii de primă mână. La NLP, acesta e unul din primele lucruri pe care le învăţăm: să evităm “halucinaţiile”, adică acele idei pe care le creem în mintea noastră şi apoi le atribuim altora sau căutăm explicaţii care să ne convingă că asta este realitatea. NLP-ul ne învaţă să privim realitatea aşa cum este şi să ne raportăm la ea în mod direct. Dar asta nu înseamnă că ne îndeamnă să privim totul la nivel logic şi mental. Una din premizele fundamentale ale NLP-ului este că mintea şi corpul formează un sistem cibernetic. Prin urmare, ele se influenţează reciproc. Multe din abilităţile de autovindecare şi autocontrol al emoţiilor, al durerii, al funcţiilor corpului pot fi explicate astfel, e adevărat. Dar eu cred că putem percepe multe lucruri prin intermediul corpului ale cărui mecanisme de funcţionare nu au fost pe deplin elucidate de ştiinţă.

Nu se ştie de exemplu unde rezidă conştiinţa – sau în primul rând – ce naiba este această conştiinţă, în engleză – consciousness. Nici măcar mintea nu se ştie exact ce este. Cercetători precum Dean Radin (Youtube – Science and the Taboo of Psi) susţin ideea că este foarte probabil ca mintea să nu fie localizată în creier ci să fie un câmp global la care noi ne conectăm aşa cum un aparat de radio (creierul) se conectează la undele radio (mintea), fără ca acest aparat să aibă stocate în el emisiunile radio şi muzica (gândurile noastre).

Recent am fost la Quantum Zen, o conferinţă în care directorul departamentului de inginerie al CERN (Laboratorul European pentru Fizica Particulelor Elementare) a vorbit despre Zen, pentru că de 30 de ani, el practică meditaţia pasivă (zazen), este maestru Zen şi conduce sesiuni de meditaţie. Expertiza lui este în fizica quantică. Vedeţi, multă lume strâmbă din nas cu scepticism atunci când descoperirile recente ale fizicii quantice sunt aduse ca argumente pentru susţinerea unor idei metafizice, dar la această conferinţă am văzut cum unul din cei mai mari experţi în acest domeniu al fizicii spunea cam aceleaşi chestii. Acum, Zen-ul este mult mai ştiinţific şi mai simplu decât multe din lucrurile pe care le cercetez eu acum (cu energii, spirite şi chestii), dar şi acestea sunt sigur că se bazează pe fenomene fizice explicabile cândva, cel puţin parţial.

Prin urmare, eu sunt cât se poate de interesat să încerc toate lucrurile pe care mintea nu ne ajută să le înţelegem dar pe care practica ne ajută să le stăpânim. Cel mai recent lucru pe care l-am încercat este Reiki-ul – am făcut recent iniţierea în primele două nivele de Reiki Usui şi practic în fiecare zi autotratamentul. De asemenea, continui să practic Chi Kung şi meditaţia şi fac diferite experimente de dezvoltare a intuiţiei. Dacă voi face progrese notabile pe vreuna din aceste căi cred că voi scrie despre ele pe blog şi veţi putea să aflaţi. Iar dacă vreţi să ascultaţi ce ne spun cei mai buni experţi din lume pe aceste domenii (medici, doctori în fizică, psihologi şi mediumi, intraţi pe Hay House Radio folosind linkul din partea de sus a site-ului. Este cel mai frumos loc de pe internet dacă vă plac asemenea lucruri.

Related posts:

1. Poţi găsi inspiraţie oriunde
2. Încrederea în tine e o stare voluntară!
3. Memoreaza rapid numere lungi, cu Sistemul Peg

Cele mai minunate surse de inspiraţie, tot cea am descoperit valoros până acum, a fost printr-o coincidenţă de un fel sau altul. Dar Oogway probabil mi-ar spune că “nu există coincidenţe”. Câteodată sunt uimit de valoarea extraordinară a descoperirilor pe care le fac sau a lucrurilor care îmi schimbă viaţa (sau cu ajutorul cărora, eu îmi schimb viaţa) în timp ce alţii trec pe lângă ele. Nu numai că trec pe lângă ele, dar nici atunci când încerc să le spun, “uite, băi, ce chestie tare am descoperit!”, lucrurile astea par să nu îi intereseze deloc. Poate că nu este momentul şi locul potrivit pentru asta…

Articolul ăsta e amuzant şi interesant pentru mine

Printr-o întâmplare am primit cartea Liberation a lui Barefoot Doctor, de la vărul meu, pe vremea când habar nu aveam că un om poate face ceva pentru a fi mai bun în orice fel. Prin ea am aflat enorm de multe lucruri despre medicina alternativă, filozofia simplă şi jucăuşă a Taoismului. Tot datorită acestei cărţi, am aflat şi că există o artă numită Tai Chi – o artă marţială care cultivă puterea internă, echilibrul emoţional şi o sănătate de fier practicantului. A studia şi apoi a preda Tai Chi va fi, sper, una din principalele mele realizări.

Inspiraţia despre care vorbesc aici m-a adus unde sunt azi

Tot printr-o întâmplare, dar de data asta şi mai senzaţional de aiurea, am descoperit site-ul lui Steve Pavlina, printr-o căutare pe Google după fraza “how to cook brown rice”. Nu a fost nevoie de mai mult. Claritatea, structura şi ascuţimea scrierii lui Steve despre cum să faci orez brun m-a făcut să arunc un ochi şi pe celelalte 10 000 de articole despre dezvoltare personală, valori şi responsabilitate de pe site-ul lui. Este evident că acest site a servit ca inspiraţie pentru blogul pe care îl citiţi acum.

Aceste descoperiri m-au motivat să fac multe schimbări pozitive

Sau un alt exempu, care a dus la succesele care m-au inspirat să scriu articolul precedent (Putere interioară prin eliberarea de dependenţe şi pofte). Sursa de inspiraţie a fost de data asta afirmaţia unuia din profesorii mei de la Universitate, şi anume la cursul de istoria religiilor. Profesorul ne vorbea despre Yoga, şi cum în cartea lui Patanjali, cel care a structurat pentru prima dată acest sistem, existau 3 manifestări ale energiei: Sattva (aspectul luminos, echilibru, ordine), Rajas (aspectul mental, dinamic) si Tapas (aspectul întunecat, inerţial). Şi apoi ne-a recomandat exerciţiul de a ne abţine de la pofta pentru un obiect al dorinţei, cum ar fi o ciocolată sau o cană de cafea (nu pentru a deveni frustraţi, ci pentru a descoperi puterea şi bucuria interioară care vine prin renunţarea la ceva care oricum este dăunător). Şi apoi ne-a zis ceva de genul “vedeţi că atunci când vă abandonaţi viciilor sau poftelor care te mistuie şi te împrăştie, atunci acumulaţi Tapas…”. Atât mi-a trebuit să aud! Mi-am zis, gata, o să încerc să mă eliberez un pic de aceste… tapas…

Nu ştiu însă dacă se pot transmite eficient în proză, aşa cum încerc

Iar ultima picătură, care m-a făcut să renunţ (nu pentru totdeauna, nu cu înverşunare, ci cu plăcere) la cafeaua ocazională, dulciuri şi alte vicii aiurea, a fost următoarea: ascultând Gayatri Mantra pe Youtube şi surfând prin comentarii, am dat la un moment dat de comentariul cuiva care spunea că această mantra era folosită de iniţiaţii hinduşi ca să îi ajute să reziste tentaţiei de a mânca carne sau a folosi diverse substanţe care crează dependenţă. De atunci, pot spune că simt, la nivel organic, cum mă umplu de satisfacţie şi bucurie de fiecare dată când o aud pe Deva Premal, şi îmi trece orice poftă, mai ales dacă oricum nu pot să mi-o satisfac, de exemplu când sunt pe drum şi nu am ce mânca sau când mă enervează traficul şi vreau confortul de a ajunge acasă. Câtă inspiraţie, câtă putere pot să îţi ofere astfel de lucruri pe care numai tu le ştii.

Dar poate că şi tu ai proprii tăi aşi-în-mânecă despre care numai tu ştii

La fel am mai avut multe lucruri din astea mici, precum melodia de la sfârşitul ultimului episod din Sex and the City, pe care o înregistrasem cu un program, chiar din film, şi se auzea pe fundal vocea lui Carrie când alerga disperată prin Paris şi Miranda care o căuta pe mama ei care o luase razna. Sau o melodie care mixa pe un ritm Drum’n'bass, tema din Battlestar Galactica (care, ce coincidenţă, este tot un remix după Gayatri Mantra), dar care era, în film, o muzică sacră a celor 12 colonii ale Cobolului. Melodia asta îmi aducea aminte de lupta neîncetată a oamenilor contra Cylonilor, o metaforă pentru lupta minorităţilor împotriva discriminării şi a intoleranţei, cât şi a problemelor etice care se pun în politică şi în cariera fiecăruia. Când ascultam melodia asta pe trenul către Franţa, era ca şi cum m-aş fi îmbarcat într-o misiune asemănătoare Battlestarului.

De ce nu ne împărtăşeşti câteva din inspiraţiile tale, înainte să te pună pe gânduri paragraful de mai jos?

Cel mai minunat şi imposibil de descris lucru pe care l-am descoperit, tot printr-o intuţie sau inspiraţie, a fost când am aflat că există chiar acum, în India şi nu numai, adevăraţi maeştri spirituali care arată drumul în direcţia Eliberării, adevăraţi maeştri de secol 21, care refuză să te înveţe ceva, nu îţi vorbesc de ideologii sau doctrine, nu încearcă să te convingă să vii la ei, ci îţi inspiră în suflet dorinţa de a descoperi adevărul cu propria autoritate. Această oportunitate sau comoară spirituală extraordinară am descoperit-o tot din întâplare, când am intrat odată, aşa de curiozitate, pe Tao Spiral, un forum pentru instructorii din sistemul Universal Tao pe care nu prea erau deloc discuţii, ci mai mult poze. Dar am avut această minunată inspiraţie să intru, şi acolo am văzut un videoclip pus chair de creatoarea acestui forum, un videoclip care mi-a schimbat radical viziunea despre ce e posibil în ultimă instanţă pentru noi ca fiinţe umane.

Dar cine a mai citit oare până aici, toate aceste aparente bazaconii pe care eu cică le-am descoperit? Tu? Îţi mulţumesc, atunci, şi îţi doresc chiar acest lucru: ca şi tu să descoperi, la tot pasul şi cu propria ta intuiţie, cele mai minunate surse de inspiraţie care să te ajute pe drumul tău.

Related posts:

1. O fiinţă minunată mi-a arătat cum poţi transcende suferinţa
2. Provocarea săptămânii: poţi descifra aceste coduri?
3. Scepticism deschis şi atitudinea mea faţă de fenomenele paranormale

Auzim de proactivitate mai ales când vine vorba de redactat CV-uri. Termenul este foarte des folosit în recrutare şi HR, fiind parcă o calitate magică (dar misterioasă) pe care trebuie neapărat să o ai trecută în CV dacă vrei să fie totul în regulă.

Ce înseamnă a fi proactiv

Proactivitate înseamnă a te gândi întotdeauna “ce poţi face tu” pentru a rezolva o problemă, a ieşi dintr-o situaţie sau a îţi atinge obiectivele. Acest lucru este în contrast cu:

- a te întrista sau a te înfuria pentru ceea ce s-a întâmplat deja
- a te îngrijora în privinţa viitorului
- a da vina pe alţii.

A fi proactiv înseamnă a înţelege situaţia şi a vedea ce anume poţi face tu, imediat. Asta nu înseamnă că nu ai nevoie de nimic. “Ce poţi face” include şi:

- colaborarea cu alţii,
- apelarea la ajutorul altcuiva sau
- căutarea unei informaţii fără de care nu poţi continua.

Obiceiul de a te focaliza în permanenţă pe ceea ce poţi face înseamnă acceptarea realităţii şi a situaţiei aşa cum s-a desfăşurat până în acel moment, asumarea responsabilităţii pentru circumstanţele pe care le-ai creat şi pentru rolul pe care îl joci în acel moment, şi curajul de a face tot ce poţi cu ceea ce ai.

Adevărul este că în multe activităţi, acesta calitate chiar este esenţială dacă vrei să te descurci bine şi în acelaşi timp să eviţi o serie întreagă de frustrări şi mult disconfort. Nu prea ai nici un motiv să nu adopţi acest obicei imediat. Pe urmă, poţi să îl treci cu încredere şi în CV.

Eu unul am citit pentru prima dată cu atenţie despre proactivitate în cartea lui Steven Covey, 7 Habits of Highly Effective People, tradusă la noi cu titlul “7 trepte ale eficienţei”, fiind primul pe lista celor 7 obiceiuri.

Michael Scoffield in “Prison Break”, un excelent exemplu de proactivitate

Am înţeles cu adevărat ce înseamnă a fi proactiv când am văzut primul sezon din “Prison Break”. Ceea ce face Michael Scoffield în închisoare, pentru a evada împreună cu fratele său care era închis pe nedrept urmând să fie executat, este un exemplu perfect de proactivitate.

Pentru a ajunge lângă fratele său, Michael descarcă un pistol într-o bancă şi este arestat. Prin urmare – el nu mai este nevinovat, spre deosebire de fratele său. Singura lor şansă era să evadeze. În ciuda faptului că succesul evadării nu depindea numai de el, că lucra sub presiunea timpului şi că exista în orice moment riscul ca totul să se ducă de râpă, Michael reuşeşte să se concentreze pe ce are de făcut. Indiferent dacă este vorba de a săpa o groapă, de a pili un şurub sau a face o excursie de recunoaştere în subteran, el se concentrează în permanenţă pe ce are de făcut. Şi asta chiar dacă cineva îl ameninţase că a doua zi îi va rupe gâtul, sau dacă ştia că a doua zi s-ar putea ca tot planul să fie descoperit.

Pentru că iubesc subiectul ăsta, voi scrie un articol special despre diferitele aspecte ale proactivităţii ilustrate în film – Lecţii de proactivitate din Prison Break.

Evită frustrarea şi regretul şi rămâi prezent

Exemplul de mai sus este foarte relevant atât pentru ce înseamnă să te concentrezi asupra prezentului (ceea ce te ajută să lucrezi bine în condiţii de stres).

De asemenea, arată ce înseamnă să nu zăboveşti asupra regretelor pentru ce s-a întâmplat deja (de exemplu un plan care s-a dus de râpă într-o secundă) sau asupra greşelilor pe care le-ai făcut deja.

Deşi este bine să înveţi din greşeli, nu este util să zăboveşti asupra emoţiilor negative provocate de aceste greşeli. A învăţa este un proces raţional – ai acţionat într-un fel şi ai observat rezultatele acelui tip de acţiune. Dar de mai multe ori noi nu ne limităm la asta, ci ne concentrăm asupra regretului şi furiei intense provocate de pierderea unui avantaj. Ne speriem de pericolul în care ne-a pus o greşeală. Ne îngrozim când ne gândim ce trebuie să facem ca să o reparăm. Şi ne îngrijorăm dacă acest lucru este posibil.

Ca şi la şah, ne gândim că datorită unei mutări greşite, s-ar putea ca adversarul să declare “mat în 10 mutări”, deznodământ inevitabil. Proactivitatea ne ajută însă să ne concentrăm întotdeauna pe analiza siutaţiei.

Related posts:

1. Lecţii de proactivitate din Prison Break
2. Lecţii de viaţă din jocuri de strategie: foloseşte-ţi resursele sau vei fi înfrânt
3. Memoreaza rapid numere lungi, cu Sistemul Peg

Ai mai multe şanse să faci lucrurile mai bine (inclusiv surfing), dacă înţelegi sensul expresiei “do less”. Cu alte cuvinte, fă “mai puţin”. După ce te amuzi cu această scenă de film, am să explic.

Cea mai mare problemă a mea de când m-am apucat de Tai Chi este că mă aplec prea mult. Parcă aş vrea să mă întind după ceva :) Din primele zile, când mi-era ruşine să fac Tai Chi în faţa oricui (inclusiv a profului) până în zilele noastre, când pot spune că am avut onoarea de a învăţa la rândul meu pe alţii câte ceva, în cadrul cursului, problema cu aplecatul nu s-a rezolvat întru totul. Cel puţin până în seara asta, când am impresia că am găsit secretul. După ce m-am filmat de vreo 10 ori cu camera foto, în zile diferite, încercând să corectez problema enervantă, am observat că oricât aş încerca, motivul pentru care continui să mă aplec este altul. Fac “prea mult”.

Aici deja, datorită Juttei, postura arăta binişor, însă un pic chinuită – iar în dreapta este postura corectă.

Am observat că de fiecare dată când, uitându-mă în oglindă, iau o poziţie corectă, am impresia că nu întind mâinile suficient – că nu… fac… suficient. Dar poziţia, dacă mă uit în oglindă, este impecabilă. Cu alte cuvinte, singura mea şansă dacă vreau să fac Tai Chi corect, este să fac aşa fel încât să simt că nu fac suficient. Să fac mai puţin.

Cred că vă puteţi gândi şi voi la nenumărate instanţe în care aţi făcut poate prea mult şi aţi greşit – poate prima lecţie de condus când plimbaţi volanul mereu şi aveaţi impresia că acest lucru e necesar pentru ca maşina să meargă drept înainte. Sau poate atunci când aţi mers prima oara cu Snowboardul şi aţi văzut că dacă te chinui prea mult să nu iei viteză, e imposibil să finalizezi o întoarcere, şi că singura cale de a întoarce cu succes este să laşi snowboardul să o ia spre vale ca şi cum nu ai avea de gând să mai întorci – Întoarcerea devenind astfel posibilă printr-o simplă mişcare imperceptibilă a şoldului. Sau poate că încercând să convingi pe cineva, ţi-ai dat seama că cu cât te stăduieşti mai mult, cu atât celălalt se încăpăţânează şi mai mult.

Leo Babauta de la ZenHabits.net a scris multe articole despre subiect – The Power of Less.

Tu prin ce astfel de experienţe ai trecut până acum? Povesteşte-le comentând în căsuţa de mai jos.

Related posts:

1. Mananca mai puţin pentru a-ţi mări energia şi intuiţia
2. Crezi că schimbarea e dificilă şi durează mult timp?
   Mai gândeşte-te! Trăieşti în secolul 21.
3. 10 motive pentru care practicile taoiste sunt accesibile în Vest (partea 2)

De multe ori avem o intuiţie bună, dar o eroare de gândire ne face să interpretăm total greşit ceea ce ne spune intuiţia.

Unul din cele mai frapante exemple este atunci când judecăm un om despre a cărui profesie nu ştim absolut nimic, şi îl judecăm într-o cheie irelevantă. De exemplu, cu toţii avem o idee despre cum ar trebui să fie un bun profesor de dans, un bun alpinist, un bun profesor de Tai Chi, un bun psiholog sau un bun medic. Dar cu siguranţă veţi auzi pe mulţi spunând, despre oameni pe care îi apreciaţi pentru ce ceea ce fac în domeniul lor, că aceştia nu le inspiră încredere sau chiar că li se par nişte excroci.

Altă eroare este atunci când organizăm un experiment bazat pe o premiză total eronată – de exemplu, un experiment în care nu s-a identificat corect ce este relevant şi ce nu. Acolo, poţi să încerci să-ţi foloseşti intuiţia cât vrei pentru a evalua desfăşurarea experimentului, şi poţi efectua de asemenea calcule şi statistici amănunţite – ambele metode vor duce la un rezultat care, deşi corect, va fi interpretat greşit. Un exemplu ar fi un studiu de piata în care întrebările sunt concepute greşit, sau o degustare de Pepsi/Cola în care nu s-a determinat corect ce anume este relevant în comportamentul oamenilor intervievaţi – reacţia după luarea unei singure înghiţituri sau după consumarea unei cutii? Un test orb comparând 3 produse sau numai 2? De asemenea, când vine vorba de un cântăreţ care tocmai se lansează pe piaţă muzicii, cineva cu un interes marginal pentru muzică nu va fi la fel de capabil să intuiască şasele de succes ale acestuia, comparativ cu un producător cu 30 de ani de experienţă în industrie.

Related posts:

1. Intuiţie şi prejudecăţi
2. Intuiţie şi puterea deciziilor instantanee
3. Fa “mai puţin” pentru a realiza mai mult

Când ne bazăm pe intuiţie, e bine să ştim de asemenea care sunt pericolele asociate cu judecăţile intuitive şi care sunt lucrurile care pot să influenţeze intuiţia în mod dramatic. Două lucruri pot influenţa în mod radical intuiţia: prejudecăţile şi erorile de logică. Prejudecăţile vor sabota însăşi judecăţile noastre intuitive, în timp ce erorile de logică vor sabota interpretarea semnificaţiei. În acest articol mă voi referi la prima categorie.

Intuiţie şi prejudecăţi

Pentru că intuiţia este un proces rapid şi subconştient, ea nu poate să nu ţină cont de prejudecăţi. Ea se va contrui în mod automat pe baza acestora. Dacă un manager de resurse umane are prejudecăţi faţă de persoanele gay, de exemplu, el nu va putea să nu fie subiectiv, chiar dacă va face eforturi sincere în acest sens. La fel, dacă un vânzător de maşini crede în mod intuitiv că oamenii îmbrăcaţi în training nu au bani să cumpere un Lexus, probabil că, din instinct, îi va trata în mod expeditiv, fiind cu ochii în patru după un client îmbrăcat la costum care ar putea să intre pe uşă.

Exemple din viaţa mea:

Până când am văzut primul serial comedie care mi-a plăcut cu adevărat, avem concepţia că toate serialele de acest tip sunt nişte porcării. După ce am văzut scene dintr-un episod din “The Fresh Prince of Bel-Air”, prima impresie a fost tot că este o prostie, dar după ce am văzut episodul în întregime, am ajus să mă uit la toate episoadele din toate cele 6 sezoane, la unele chiar de 2 ori.

La fel mi s-a întâmplat şi cu serialul “Sex and the City”, care eram convins că este un fel de telenovelă, până când m-am uitat cu atenţie la primul episod din primul sezon, şi am fost apoi “agăţat” pentru următoarele 93 de epidoade.

Culmea este însă, că acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi cu alte seriale, deşi eram deja convins că există seriale inteligenţe. O mare prejudecată am avut şi faţă de serialele SF, până când am descoperit Battlestar Galactică, serialul care a făcut atâta senzaţie până şi la sediul ONU, unde s-a organizat o conferinţa specială pe temă drepturilor omului şi a temelor politice abordate în acest serial SF.

Alte prejudecăţi pe care le-am avut sunt legate de cărţile de dezvoltare personală, care s-au rezolvat rapid după ce am descoperit câţiva dintre autorii mei preferaţi de acum.

Îţi dai seama, de asemenea, cat de mult rau pot face prejudecăţile tale atunci când vine vorba de anumite categorii de oameni, precum persoanele de altă religie, orientare sexuală sau naţionalitate? Îţi dai seama cat de multă suferinţă poţi provoca, în mod inconştient, din cauza unor prejudecăţi pe care le cultivi? Iar cel mai grav lucru este că suntem pur şi simplu incapabili să NU fim influenţaţi de prejudecăţi, atâta timp cât le avem. Sigur, putem oricând să facem efortul de a nu ACŢIONA în sensul prejudecăţilor noastre, dar ori de câte ori nu vom exercita un control de fier asupra a ceea ce facem sau spunem, putem face fără să vrem rău datorită impulsurilor noastre subconştiente. Mai multe despre astfel de exemple frapante puteţi citi în cartea Blink, de exemplu.

Scopul acestui articol a fost de a sugera mai degrabă felul în care aceste idei preconcepute ne pot face să ratăm oportunităţi importante în viaţa sau în cariera noastră. Dacă ştim cum să ne ferim de acest lucru, atunci intuiţia noastră poate fi una din cele mai puternice unelte.

Related posts:

1. Intuiţie şi puterea deciziilor instantanee
2. Intuiţie şi erori de interpretare
3. Cum să ne alegem profesorul

Pin intuiţie putem înţelege două lucruri diferite, ambele valabile după mine. În primul rând, intuiţie înseamnă abilitatea noastră de a trage o conlcuzie sau a luă o decizie rapidă şi subconştientă bazată pe o sinteză a datelor esenţiale despre o situaţie, cât şi pe bază experienţei şi expertizei noastre de o viaţă în acel domeniu. În Blink, autorul ne arată zeci de exemple suprinzatoare în care, cu cât ştim şi analizăm mai mult, cu atât acurateţea noastră scade dramatic!

În serialul “The Mentalist”, Patrick Jane trage adesea concluzii precise bazate pe date esenţiale, dar care ar părea complet ne-esenţiale pentru oricine altcineva. Într-un episod, el concluzionează că patronul unui restaurant este killer-ul, pentru că “he puts way too much butter”, adăugând apoi, într-o analiză retrospectivă “He’s greedy. He wants what he wants and he goes for it.” Există, bine-nţeles, şi mulţi mentalişti reali, precum Darren Brown. Sunt curios despre acest fenomen şi vreau să învăţ cât mai multe despre el. Voi veni să raportez, cu noi informaţii, când voi şti mai multe.
Experienţă mea legată de intuiţie

Întâi un exemplu poate destul de comun: Pot să va spun cu toată certitudinea că de fiecare dacă când mi-am găsit un lucru cu adevărat de calitate (o geacă, o pereche de pantaloni), am ştiut instantaneu că nu voi găsi altceva mai bun la un preţ convenabil, oricât aş mai caută. Acest lucru era de obicei primul articol pe care îl probăm când intrăm într-un centru comercial că Unirea. După aceea, bine-nţeles, ziceam “ia stai să mai merg eu şi pe la celelalte magazine, poate găsesc mai ieftin”. Nu s-a întâmplat niciodată. Sfârşeam prin a mă întoarce, după 1-2 ore de umblat inutil, la acelaşi magazin, pentru a cumpără ceea ce puteam să cumpăr din primele 5 minute.

Un alt exemplu este atunci când am luat prima oară în mână cartea Liberation a lui Barefoot Doctor. În ciudă faptului că aveam o prejudecată faţă de cărţile de “self-help”, o mare curiozitate m-a îndemnat să abordez cartea cu o atitudine deschisă, şi după ani de zile am ajus să mă apuc de Tăi Chi datorită unei alte intuiţii fericite. Atunci când am fost pentru prima oară să vorbesc cu Costin, instructorul cu care am început cursurile, eram SIGUR că NU o să fac cu el, pentru că mi se părea mult prea scump pentru bugetul meu limitat. M-am dus la el cu atitudinea “hai să văd care e treabă”, şi chiar eram tentat să nu mă mai duc deloc, însă când l-am întâlnit şi am schimbat primele vorbe cu el, am fost sigur că de fapt voi face cu el, indiferent cât costă. Decizia s-a dovedit una bună, iar acum că suntem mulţi cursanţi şi facem în Herăstrău, nici preţul nu mai este cel care era când am început eu.

Totuşi, genul acesta de judecată intuitivă prezintă şi o serie de probleme. Mai multe despre asta în articolul Probleme legate de intuiţie şi prejudecăţi.

Related posts:

1. Intuiţie şi prejudecăţi
2. Intuiţie şi erori de interpretare
3. Mananca mai puţin pentru a-ţi mări energia şi intuiţia

Multă lume se întreabă cum poţi să fii sigur că profesorul la care te duci este cu adevărat bun şi bine intenţionat. Fie că este vorba de un profesor de Tai Chi şi Qigong, un instructor auto/moto/ski sau de un ghid care să te plimbe prin Himalaya, principiile sunt cam aceleaşi.

Prima impresie intuitivă e foarte importantă, într-adevăr, însă ea nu poate să nu ţină cont de prejudecăţile tale. Când stai şi analizezi, poţi să decizi în mod conştient să nu te laşi influenţat de prejudecăţi, însă atunci când iei o decizie intuitivă, nu mai ai timp să faci acest lucru. Prin urmare, mergi şi vorbeşte cu profesorul faţă în faţă sau du-te la un curs gratuit introductiv şi formează-ţi o părere. Ţine cont însă şi de recomandările altor prieteni pe care le respecţi, mai ales dacă este un domeniu care îţi este total necunoscut. Nu am să spun nimănui să nu îşi asculte intuiţia, însă e bine să îţi compari, din proprie iniţiativă, prima impresie cu experienţa cuiva care este mai familiar cu acel domeniu. De exemplu, tu poate că ai o idee despre cum ar trebui să fie un instructor de scufundări marine, sau un profesor de dans. Ştii de asemenea cu ce fel de om îţi este mai uşor să lucrezi. Însă s-ar putea să nu fie chiar aşa, şi să descoperi că tipul de profesor care te ajută la matematică în liceu să nu fie neapărat tipul ideal de profesor de Tango argentinian.

De asemenea, ai grijă atunci când judeci un om după un material video făcut acum foarte mulţi ani. În 10 ani, un om poate să facă o facultate, să se specializeze într-un anumit domeniu şi să lucrează un timp considerabil. Cu atât mai mult, cineva care era deja profesor acum 10 ani, şi de atunci a predat în fiecare zi, perfecţionându-şi metodă şi lucrând mereu şi asupra lui însuşi, nu mai este la fel cum era acum 10 ani.Aici intuiţia ta nu poate decât să-ţi joace feste, mai ales dacă nu ştii acum cât timp a fost făcut materialul. De asemeni, gândeşte-te că un bun profesor nu este totdeauna un bun orator, mai ales când vorbeşte în public sau în faţă camerei de filmat.

Related posts:

1. Fa “mai puţin” pentru a realiza mai mult
2. Intuiţie şi erori de interpretare
3. Ce recomandari aş da începătorilor legat de Tai Chi

Pentru cineva care cunoaste Sistemul Peg, aceste două “fraze” sunt identice:
0743 2657 = A cow drinks rum in a niche, near a lake

Este usor sa-ti imaginezi cuvintele (vaca, rom, lac…), insa este dificil sa vizualizezi numerele. Cu atat mai greu ar fi sa tii minte succesiunea lor corecta.
Numerele sunt ceva abstract si sunt dificil de memorat, mai ales cand te grabesti.
Imaginile de obiecte şi fiinţe sunt uşor de memorat.. Vacile sunt ceva mult mai concret decât numerele – le poţi vizualiza.

Sistemul Peg (The Peg System) este una din cele mai utile tehnici de memorare. El utilizeaza corespondenta dintre consoanele alfabetului si cifre pentru a te ajuta sa memorezi numere lungi.
Litera “t” inseamna 1, pentru ca are un singur băţ vertical. La fel si “d“.
“n” are doua bete, si inseamna 2.
“m” are 3 bete si inseamna 3.
Simplu, nu? Vocalele nu se iau in consideratie – ele doar ne ajuta sa formăm cuvinte.

Aici iti prezint corespodnenta dintre consoane si cifre, pentru a putea forma propriile tale cuvinte:

d sau t = 1
n = 2
m = 3
r = 4
l = 5 (L este numeralul roman pentru 50)
sh, soft g (g-ul din “gem”) – 6
k sau c-ul romanesc, hard g (precum in “gun”) = 7
v sau f = 8 (f-ul de mana are doua bucle, asemenea 8-ului).
b sau p = 9 (b este un 9 intors, p este unul in oglinda)
s sau z = 0 (z vine de la zero).

Exemple:
ivy (vita de vie) = 8
dice (zaruri) = 10
rose (trandafir) = 40
coffee = 78

Exista o serie de cuvinte conventionale, “the peg words”, care pot fi memorate pentru numere de la 1 la 100, astfel incat sa iti fie mai usor sa gasesti cuvinte potrivite cand te grabesti. Poti sa inventezi orice cuvant pe loc, dar s-ar putea sa nu o poti face suficient de rapid pentru a memora numarul tipei cu care tocmai ai făcut cunoştinţă sau cursul valutar de la BNR, în timp ce vorbeşti cu şeful tau la telefon. Cuvintele peg sunt de ajutor în astfel de cazuri. Caută-le pe net sau într-o carte cum ar fi “The Memory Book”, de Harry Loraine.

Puteti desigur forma cuvinte în română, dar eu cred ca este mai uşor să gasesti cuvinte potrivite pentru numere lungi, în engleză, mai ales aşa cum este concepută corespondenţa cifre-consoane.

Ce mai puteţi face cu sistemul Peg? Puteţi pune parole cu litere şi cifre pe care le veţi reţine instantaneu. De exemplu, în loc de parola “pinguin” poţi pune parola “pinguin9272″, pentru că în mintea ta, pinguin este acelaşi lucru cu 9272. Dacă ţii minte animalul, nu ai cum să mai uiţi cifrele. Dar pentru un hacker este dificil de spart parola, pentru că mă îndoiesc că dicţionarul electronic pe care în foloseşte are incluse asemenea sisteme de codare.

Cu timpul, veti ajunge poate să puneti parole lungi la fel ca Commander Data:

Related posts:

1. Scrie rapid şi lansează pagini cu Autohotkey
2. Fa “mai puţin” pentru a realiza mai mult
3. Intuiţie şi puterea deciziilor instantanee