Succes Inteligent » Autocontrol

Lecţii de profesionalism şi eficienţă de la un android

Dan — Fri, 12 Mar 2010 10:04:16 +0000

Pe lângă faptul că sunt nişte drame politice, etice şi morale, cu implicaţii în domeniul drepturilor omului, serialele SF ne pot învăţa multe despre logică şi eficienţă.

Data – unul din cei mai tari androizi creaţi într-un film

Ce este impresionant la un android, mai ales unul ca Data, este modul lui de lucru consecvent şi perseverent şi hotărârea lui absolută în tot ceea ce face. El este hotărât nu pentru că ar fi capabil de emoţii precum hotărârea, ci tocmai pentru că îi lipsesc emoţiile, precum emoţia ezitării sau a plictiselii. El când se aşează la masa de lucru, începe imediat şi nu se opreşte până când nu şi-a îndeplinit sarcina. Când este chemat undeva, răspunde fără întârziere “I’m on my way.” Nu este îngrijorat că a trebuit să lase baltă o altă activitate sau că nu se va descurca în noua activitate. Şi Data este impresionant pentru noi din două motive: pe de o parte, pentru că, deşi android, arată exact ca un om, şi 2), pentru că ştim că totuşi acest android este jucat de un actor care este om ca şi noi. De fapt, personajul nu există cu adevărat, ci doar omul care îl interpretează există. Şi totuşi comportamentul acestui actor ne lasă impresia că el ar fi un android. Cum ar fi dacă şi noi, trebuind să facem faţă unei probleme grave la serviciu, ne-am comporta exact ca un android precum Data, lăsând tuturor impresia de siguranţă, seriozitate şi profesionalism absolut, aceea de om pe care se poate conta?

Data (după ce un Klingon se loveşte încercând să-i dea un cap în faţă): “My upper spinal support is a polyalloy designed to withstand extreme stress. My skull is composed of cortenide and duranium.” – Vezi pe Youtube

Lieutenant Commander Data este, în Star Trek: The Next Generation (TNG), singurul android de tipul său, capabil de a interacţiona cu oamenii cu un grad mare de adaptabilitate şi servind pe cea mai importantă navă a Federaţiei numită Enterprise. Fiind lipsit de emoţii şi nesimţind durerea şi discomfortul, Data se comportă ca un ofiţer desăvârşit indiferent de circumstanţe. Atât în ceea ce priveşte profesionalismul său cât şi eficienţa şi modul de lucru, el este un model pentru oricine stă prost la aceste două capitole. Data nu uită niciodată ce treabă are de făcut. El nu face gafe, nu scapă unelte din mână şi ştie întotdeauna toate datele cunoscute ale problemei sau situaţiei cu care se confruntă.

Trei lucruri pe care le putem învăţa de la Data

1. Cunoaşte-ţi mereu responsabilităţile şi îndeplineşte-le cu seriozitate

Constat pe zi ce trece că unii oameni sunt pur şi simplu complet neserioşi. Atunci când vrei să interacţionezi eficient cu oamenii din jur, atât personal cât şi pe plan profesional, eu cred că seriozitatea este unul din cele mai importante lucruri.

De exemplu, sunt câteva lucruri pe care eu încerc să le fac şi respect pe oricine le face de asemenea. Printre ele se numără faptul că anunţ întotdeauna dacă întârzii la o întâlnire şi evit să contramandez ceva dacă nu am anunţat cel puţin cu o zi înainte. Încerc să-mi ţin promisiunile şi să dau celorlalţi un termen până la care voi face ceea ce m-au rugat. Dacă am “ameninţat” pe cineva că voi face un proiect sau activitate împreună, încerc să-i dau şi o dată la care vom discuta şi nu-l las să aştepte pe termen nedeterminat.

Acum, ceea ce nu reuşesc totdeauna să fac, şi aş vrea să pot face asemeni unui android:
Dacă sunt rugat să dau un telefon undeva sau să fac o muncă de PR care mă stresează extrem de tare, recunosc că s-ar putea să amân treaba şi să fiu mai puţin eficient decât… alţi oameni.
Când mă apuc de o treabă, dacă este plictisitoare, s-ar putea să tergiversez destul de mult şi să mă joc cu alte chestii. Din fericire, nici nu mai fac, şi nici nu vreau să mai fac în general nici o treabă plictisitoare.

2. Fii perfect conştient unde te afli şi care e situaţia

Un android ca Data poate să-ţi spună în orice moment cât este ceasul, inclusiv câte secunde, spre nerăbdarea majorităţii oamenilor din jur. Poate să-ţi spună de asemenea cât timp îi va lua unei nave să ajunge din locul X în locul Y (five months, six days, eleven hours, two minutes (Thank you, Mr. Data!!)… and 23 seconds. :) Dacă eu te-aş întreba acum câte zile mai sunt până la cel mai îndepărtat proiect al tău sau câte minute faci după ce ieşi pe uşă până la cea mai apropiată staţie de autobuz sau metrou, cred că ai fi surprins(ă) de ezitarea ta. Sau dacă te-aş întreba dacă ai mai văzut un anumit Renault albastru parcat în faţa blocului tău? Oare avea şi atunci parbrizul spart sau nu? Sau poate ceva şi mai tare: ştii numărul tău de la maşină / ce culoare are uşa apartamentului tău / câte geamuri are uşa de la intrarea în bloc ?

Şi eu sunt uneori cu capul în nori şi se mai întâmplă să ratez câte ceva din cauza asta sau să mă duc undeva degeaba, şi este extrem de frustrant, pe lângă faptul că este de-a dreptul ridicol. Ştiu că nu suntem androizi, dar nu rulam nici Basic. Avem totuşi capacitatea de a ştii în permanenţă unde şi la ce ore trebuie să ajungem azi, ce întâlniri avem toată săptămâna şi să reţinem drumul indiferent în ce zonă a oraşului ne deplasăm.

3. Poartă-te ca şi cum ai fi sigur pe tine

Un android care se prezintă ştie exact cine este şi ce vrea, cărei organizaţii îi aparţine sau care este rolul său. El nu se bâlbâie şi nu se teme că nu se va descurca. El nu se poartă altfel când are de discutat cu un prieten al său sau cu cea mai mare figură autoritatră de pe pământ. El nu lucrează diferit în funcţie de cât de dificilă este munca sa şi nu are emoţii atunci când lucrează în condiţii de stres sau când se află în mijlocul unei mari catastrofe. El ştie care sunt valorile sale, care este rolul său, ce trebuie şi ce poate să facă. Datorită acestor lucruri, el poate întotdeauna să facă ceva de care este capabil, şi poţi avea încredere în el în orice situaţie. De asemenea, nu poţi să îl intimidezi sau să îl manipulezi uşor şi ştii că îşi va respecta angajamentele şi principiile în orice situaţie.

Şi un clip genial pentru amuzamentul vostru ! Data starring at Picard.

Un alt lucru pe care-l putem învăţa de la androizi este că abilitatea de a memora numere extrem de lungi este foarte tare, dar şi mai tare este faptul că şi tu poţi învăţa să faci asta, în jumătate de oră, chiar acum: Memorează rapid numere lungi, cu Sistemul Peg.

Cum să te încălzeşti cu ajutorul respiraţiei

Dan — Mon, 08 Mar 2010 22:13:50 +0000

Nu ştiu dacă ştiai că respiraţia ta este cel mai eficient mijloc de a te încălzi, chiar şi la -20 de grade. Oxigenul pe care îl respiri este un adevărat carburant pe care celulele tale îl ard, producând printre altele şi căldură. Prin urmare, indiferent cât de rece ar fi, aerul pe care îl respiri este cel mai bun prieten al tău atunci când eşti în mijlocul viscolului, afară în frig.

Eu unul întotdeauna am stat prost la capitolul respiraţie, chiar şi de când fac Tai Chi, şi cu atât mai mare mi-a fost surpriza să văd cât de uşor este să reuşeşti cu adevărat să foloseşti respiraţia pentru a te încălzi. La începutul acestei ierni, în cel mai bun caz, visam la cum aş putea să scriu pe blog despre acest subiect. Nu aveam nicio speranţă să reuşesc, cel puţin nu înainte de a îmi mări capacitatea respiratorie de vreo 2 ori (ceea ce m-ar apropia doar puţin de performanţele unora dintre profesorii taoişti pe care i-am avut până acum). Dar adevărul este că dificultatea apare numai atunci când te gândeşti cum ar fi să faci acest lucru. Atunci când efectiv îl faci, descoperi că este chiar uşor.

Ideea este simplă: inspiră adânc şi lent, iar apoi ţine-ţi respiraţia cât mai mult timp, fără a te forţa. În timpul în care îţi ţii respiraţia, corpul tău se încălzeşte ca un cuptor în care ai dat drumul la foc – oxigenul din aerul pe care-l respiri este ars şi el produce căldură în fiecare celulă a corpului tău. Poţi încerca respiraţia pe trei timpi: inspiră cât poţi de lung (să zicem, 10 secunde), apoi ţine-ţi respiraţia aceeaşi perioadă de timp (10 secunde), şi apoi expiră pe aceeaşi durată. Inspiră din nou fără pauză. Există de asemenea varianta pe 4 timpi, în care, după ce ai expirat aerul, stai fără să inspiri încă un interval egal (în cazul nostru, 10 secunde), ceea ce mie însă mi se pare greu, pentru că simt nevoia să inspir cât mai curând posibil.

Atunci când îţi ţii respiraţia, acolo se întâmplă magia: eu simt cum devin mai cald, cum mă măresc şi mă lărgesc, cum spaţiul meu interior se extinde şi devin mai mult decât eram. Nu mai am nevoie să merg încordat din cauza frigului, ci pot să merg relaxat şi să mă simt bine în pielea mea. Pot să scot mâinile din buzunar, chiar dacă nu am mănuşi, pentru că acea căldură care vine din interior este mai mare decât căldura oferită de buzunarele de la geacă. Este o senzaţie ciudată, recunosc, şi una care nu încetează să mă surprindă de fiecare dată. Te face parcă să te simţi super-om. Acum de exemplu, când mă uit pe geam şi văd viscolul şi zăpada venită la momentul inoportun pentru a 10-a oară, pot să îmi spun liniştit “şi ce dacă?”, pentru că ştiu că puterea corpului meu este mai mare decât orice frig care s-a văzut pe la noi prin Bucureşti.

Astăzi am ascultat emisiunea lui Barefoot Doctor cu invitatul său, the Breath Guru, un tip care ţine workshopuri în care învaţă oamenii cum să respire mai profund şi mai puternic, pe insula Lanzarote. Mesajul clar cu care am rămas este că respiraţia este poate cea mai puternică unealtă pe care o ai la dispoziţie ca fiinţă umană într-un corp fizic. Foloseşte-o.

Echilibrul interior sau cum reuşim să potolim mintea-maimuţă

Dan — Sat, 20 Feb 2010 09:16:41 +0000

Prin echilibru interior se înţelege liniştea interioară din care ia naştere autocontrolul exterior şi libertatea de a ne alege în mod voluntar emoţiile şi reacţiile la factorii externi. Astfel ajungem să trăim viaţa în mod proactiv şi nu reactiv, ajungem să fim o forţă care acţionează în natură şi nu o frunză în vânt. Chinezii spun că mintea este ca o maimuţă care sare din creangă în creangă, de la un gând la altul, fără astâmpăr. Mintea consumă foarte multă energie şi epuizează corpul. De aceea, de exemplu, exerciţiile de Tai Chi şi Chi Kung sunt practici foarte eficiente pentru calmrea minţii, mai ales atunci când omul este prea agitat ca să mediteze.

Cea mai bună metodă (dacă nu chiar singura metodă) pentru a calma mintea este una întâlnită nu numai în toate practicile spirituale şi religioase, dar şi în toate tehnicile moderne occidentale. Ea este întâlnită de asemenea la omul care se relaxează reparând ceva la maşină, gătind sau făcând ordine în casă. Metoda este oprirea acestei agitaţii haotice a fluxului mental prin concentrarea asupra unui singur obiect, gând sau proces fiziologic, sau măcar asupra unei singure activităţi. Nu ştiu dacă aţi observat că atunci cînd faceţi ordine prin casă, acest lucru vă calmează şi vă dă o stare de satisfacţie pe măsură ce biroul, sau rafturile devin din ce în ce mai curate. Ordinea deplină a casei duce parcă în mod misterios la o ordine interioară şi un echilibru interior deplin. Ei bine, această abilitate de a îţi folosi mintea în mod voluntar poate fi folosită oricând ai nevoie să îţi recapeţi energia şi să îţi aranjezi gîndurile.

Este posibil de asemenea, fie că îţi vine sau nu să crezi, să te opreşti complet din gândit pentru câteva secunde sau chiar minute.

JUST STOP

De fiecare dată când mintea ţi-o ia razna sau se înverşunează să rezolve o anumită problemă, dacă eşti atent vei observa că deja nu mai eşti tu cel care gândeşte: mintea a pus stăpânire pe toată fiinţa ta şi a preluat controlul. Din servitor, mintea a devenit stăpânul tău. În acele momente, opreşte-te. Pur şi simplu spune stop şi opreşte-te, stai câteva secunde fără a face nimic, fără a gândi nimic. Îţi vei da seama atunci că este ca şi cum te-ai fi trezit dintr-un vis şi vei deveni din nou conştient de motivul pentru care faci acea activitate şi care e importanţa ei. Îţi vei recăpăta perspectiva. Atunci eşti liber să începi din nou să rezolvi acea problemă la care lucrai sau să te duci să faci altceva şi să te relaxezi. Important este însă că trăieşti viaţa în mod conştient şi iei deciziile pentru tine. Asta este cea mai importantă evoluţie ca fiinţă umană: să devii din ce în ce mai conştient şi să trăieşti în mod voluntar şi nu în virtutea inerţiei.

Nici eu nu ştiam că pot să mă opresc pur şi simplu. Nu credeam că este posibil până când nu mi-a spus cineva că pot să mă opresc şi că e uşor. Acum şi tu ştii. Iar dacă ai nevoie de cineva mai convinător decât mine care să-ţi demonsteze lucrul ăsta, aruncă un ochi pe link-urile din dreapta şi vei descoperi una din cele mai minunate persoane a cărei prezenţă inspiră o pace, o linişte şi o bucurie fără margini, iar darul ei este tocmai faptul că a ştiut să spună stop minţii nebuneşti. Mesajul lui Gangaji este unul simplu: just stop. Când mintea se opreşte, ceea ce rămâne este ceea ce deja este perfect în fiecare dintre noi.

Putere interioară prin eliberarea de dependenţe şi pofte

Dan — Mon, 21 Dec 2009 18:47:25 +0000

Câtă libertate şi autonomie câştigăm prin eliberarea de depdendenţele mici şi inutile, ca şi de poftele care ne macină fără să ne ofere nici o satisfacţie reală! Coca cola, alcool, ţigări, bomboane, cafea, fast-food şi câte şi mai câte. Dă-mi voie să te întreb ceva:

Când a fost ultima oară când ai spus “A meritat să trăiesc astăzi ca să mănânc acest big mac, sau ca să fumez şi ţigara asta” ?

Dacă ceva nu îţi oferă nici satisfacţii reale şi nici beneficii pe termen lung, atunci de ce să mai continui? Doar a reflecta la această întrebare poate avea consecinţe pozitive asupra puterii şi voinţei unui om, dacă îşi doreste asta, bine-nţeles.

Eu înţeleg prin dependenţă sau viciu orice acţiune care ajunge să îţi ofere o plăcere mai mică decât este suferinţa atunci când te opreşti, acţiune care produce de asemenea efecte dăunătoare. Iar lucrurile care nu produc efecte dăunătoare de obicei nici nu crează dependenţă – de exemplu un fruct delicios. Vegetarienii vegani pot să prepare în fiecare zi bunătăţi delicioase numai din legume proaspete, nuci, sirop de arţar, nucă de cocos şi tot felul de ingrediente naturale şi delicioase. Ei nu devin însă dependenţi de acestea. Niciodată nu mi-a fost poftă de afine sau de un ceai de iasomnie cu vanilie, însă întotdeauna le-am savurat cu plăcere atunci când le-am consumat. Însă de fiecare dată când am băut cafea regulat sau când am mâncat dulciuri în fiecare zi, am resimţit dependenţa, acea pornire inerţială care îţi retează voinţa şi autocontrolul şi te împinge iar şi iar către obiectul viciului.

Este o strategie de viaţă eficientă, să reduci la maxim toate aceste dependenţe şi pofte care hotărăşti tu, cu propria autoritate, că nu îţi aduc niciun beneficiu real. Aceste lucruri pot să fie oarecum inofensive, cum ar fi un pahar de cola pe zi sau câteva bomboane de ciocolată. Problema este că orice plăcere pe care ţi-o aduc acestea este mică, trecătoare şi iluzorie. Iar dacă ţi se pare importantă, poate că nu ştii încă ce înseamnă adevărata bucurie (ceea ce nu este neapărat un lucru rău – dacă încă nu ştii, înseamnă că viaţa ta se va schimba cu atât mai mult atunci când o vei cunoaşte).

Eu am renunţat la coca cola şi orce alt suc plin de acizi fosforici şi conservanţi, încă înainte să aflu ce înseamnă dezvoltare personală. Şi nu am dus niciodată lipsă, nici chiar atunci când toţi prietenii mei le consumau în jurul meu. Am renunţat de asemenea cu mare plăcere şi mare satisfacţie la a mai pune zahăr în orice tip de băutură (ceai, cacao, cafea), şi acum mi se pare chiar dezgustător să bei ceai cu zahăr – parcă ar fi sirop. Dar asta mi s-a întâmplat numai după ce am renunţat, nu înainte.

Adevărata transformare interioară apare chiar şi mai puternic atunci când abţinerea de la ce este dăunător se transferă şi în alte planuri: eliberarea de violenţă, refuzul de a mai face rău oricărei vietăţi.

În Yoga se consideră că practicantul, prin renunţarea la tentaţii, câştigă nu numai purificarea, în sensul ei negativ (eliminând ceva), ci câştigă efectiv o putere interioară. Renunţând, el devine mai mult; abandonând o sursă externă de plăcere, el acumulează în interiorul lui o forţă pe măsură.

În Taoism, atitudinea este un pic alta, schimbările făcându-se în mod natural, prin înlocuirea unui obicei negativ cu unul mai bun, mai util omului, mai sănătos.

Experţii în dezvoltare personală vestici oferă unelte motivaţionale, inspiraţie prin exemplu personal şi metode concrete pentru eliberarea de dependenţe şi pofte precum pofta de dulciuri, consumul de cafea, de alcool şi altele. Sfaturile lor sunt puternice, exemplele sunt extraordinare şi tehnicile chiar funcţionează, dar numai cel care are o motivaţie proprie, interioară, poate să le aplice cu succes. Dezvoltare personală înseamnă asumarea responsabilităţii pentru fiecare aspect al vieţii noastre şi a trăi în mod conştient: nu contează cum alegi să îţi trăieşti viaţa, atâta timp cât este vorba într-adevăr de o alegere conştientă. Dar dacă trăieşti în virtutea inerţiei, atunci este întotdeauna o idee bună să îţi ridici nivelul de conştiinţă astfel încât să devii stăpânul propriei tale vieţi.

Rămâi logic, fii proactiv, altfel te-ai fript!

Dan — Sat, 21 Nov 2009 20:00:30 +0000

Uite câteva situaţii în care, oricât de greu ar fi să te controlezi, este absolut necesar să rămâi logic şi proactiv dacă nu vrei să o încurci.

Faci o muncă dar te temi că va fi inutilă?

Dacă eşti convins că treaba trebuie terminată, atunci dedică-te în întregime lucrului pe care îl ai de făcut. Dacă eşti atent, îl vei termina mai uşor. Dar dacă refuzi cu toată fiinţa ta să mai continui, atunci poate că, în loc să faci treaba gândindu-te la altceva, ar fi mai bine să îţi reevaluezi priorităţile.

Ai uitat ceva important şi te-ai trezit prea târziu?

Nu dispera. Gândeşte-te dacă nu cumva mai poţi remedia situaţia dar gândeşte-te că în acelaşi timp, poate că este bine şă anunţi greşeala ta persoanelor afectate, înainte să fie prea târziu şi pentru ei. Cu alte cuvinte, asumă-ţi responsabilitatea pentru ce ai făcut. Poate că sunt lucruri care trebuie făcute imediat. În plus, concentrându-te pe ele, acest lucru te poate ajuta să-ţi iei gândul de la regretul sau furia provocate de faptul că ai dat greş.

Ai vărsat un pahar pe mochetă, sau poate ai spart un vas preţios?

Apucă-te să cureţi, nu te enerva. Poate îţi poţi folosi energia în scop productiv – fă ordine pe masă imediat şi data viitoare vei avea mai mult loc să te “desfăşori” şi prin urmare, mai puţine şanse să dărâmi ceva.

Eşti la New York, bagi mâna în buzunar şi nu mai găseşti paşaportul?

Well, ai pus-o. Dar asta numai dacă într-adevăr ţi l-ai pierdut (respectiv, ţi l-a furat cineva). De multe ori mi s-a întâmplat să îmi caut un act sau portofelul prin toate buzunarele, de 2 ori, şi în final să îl găsesc într-unul din locurile în care deja căutasem. Atunci când cauţi în grabă, există riscul să cauţi în buzunarul bun şi să nu-ţi dai seama că ceea ce cauţi este acolo. (Sau sunt eu nebun) :)

Ai întârziat la serviciu?

Te uiţi la ceas şi constaţi că mai ai 20 de minute ca să parcurgi juma’ de Bucureşti, altfel şeful tău o să ţipe la tine pe bună dreptate? Sau poate eşti chiar tu şeful şi nu vrei să pari neserios în faţa noilor angajaţi?

Dacă te grăbeşti s-ar putea să uiţi ceva important şi atunci chiar să fie o problemă. Eu de multe ori am impresia că sunt în întârziere şi totuşi ajung la timp. Sau ajung mai târziu şi constat că nimeni nu a ajuns totuşi înaintea mea, pentru că şi ei întârzie. Graba de a ajunge la timp nu merită să-ţi asumi riscul de a uita ceva esenţial, fără care ar însemna să te duci degeaba. De asemenea, poţi uita ceva ce ai promis unei persoane importante, şi astfel să te faci de râs sau să fi dezamăgit tu însuţi.

Dar atunci când te grăbeşti nu mai raţionezi în felul ăsta şi probabil ai vrea să mă-ntrebi de ce spun lucruri evidente, dar care nu pot fi puse în practică. Într-adevăr, este greu să gândeşti logic atunci când eşti într-o goană nebună. Tocmai de aceea graba trebuie să dispară. Logica trebuie să preia controlul şi să potolească graba pe care mintea ta o crează. Atunci când este antrenată, mintea este capabilă să se concentreze pe ceea ce este esenţial. Numai în absenţa emoţiilor precum frica de a întrârzia, îngrijorarea pentru consecinţe şi regretul de a nu fi plecat la timp, mintea ta poate să opereze eficient.

Te aleargă un agent, un lycanian sau un câine

Atunci când ai de făcut un lucru care necesită fineţe, nu lăsa frica să te grăbească. Dacă încerci să scoţi cheile din buzunar şi să le bagi în uşă, cu siguranţă îţi va lua mai mult timp dacă te grăbeşti decât daca te mişti controlat. În Blink scria că în situaţii de criză, mulţi oameni nu reuşesc să formeze 911, ci formează 411 sau uită să apese butonul “call”. Problema este că în situaţii de stres, dacă ritmul cardiac depăşeşte un anumit prag, devine aproape imposibil să mai judeci. Dar controlul minţii asupra corpului se poate exersa. Dacă acest control intervine destul de devreme, el ne poate ajuta să rămânem în zona în care stăpânirea de sine este încă posibilă.

Cauţi cu disperare o greşeală în codul html al blogului tău?

Poate că greşeala ar fi uşor de observat dacă nu ai avea mintea încinsă la maxim. Ştiu că este greu să te opreşti atunci când încerci să rezolvi o problemă, mai ales dacă deja te chinui de juma’ de oră pentru o chichiţă, dar dacă reuşeşti să te opreşti pentru câteva minute, s-ar putea să găseşti răspunsul mult mai rapid. Dacă te speli pe faţă şi te relaxezi un pic, s-ar putea să ai surpriza să vezi instantaneu unde era greşeala.

Încrederea în tine e o stare voluntară!

Dan — Wed, 11 Nov 2009 21:31:15 +0000

Ştiai că poţi fi bine dispus şi plin de încredere în tine chiar şi în absenţa oricărui motiv, dacă preiei controlul asupra spatiulului tău mental? Nu este nevoie de tehnici complicate, deşi acestea pot fi foarte puternice, dar simpla preluare a controlului asupra a ceea ce gândeşti în fiecare moment poate avea efecte majore.

Cum mi-a venit mie să “îndrăznesc” să îmi schimb starea de spirit? În ultima vreme am citit tot felul de chestii despre motivaţie şi pasiune, cât şi despre NLP. Este fascinant să vezi cum un om poate fi convins că este beat şi să nu se mai ţină pe picioare – atât de puternic este controlul minţii noastre asupra stării corpului. Încrederea, de asemenea, este o stare de spirit care poate fi creată. De asemenea, gândeşte-te de câte ori cuvintele cuiva pot să ne deprime sau să ne pună pe gânduri. Un prieten care îţi spune că l-ai dezamăgit sau un profesor pe care îl respectai care ti-ar spune că nu eşti bun de nimic, sau dimpotrivă, că ai potenţialul să ajungi unul dintre cei mai buni! Însă cel mai puternic factor de influenţă poate să fie felul în care vorbeşti cu tine, în gând, în timpul dialogului tău interior.

Gandindu-mă la aceste considerente, mi-am dat seama că într-adevăr, nici măcar în 5% din timp nu îmi alegeam gândurile în mod conştient. În loc de a vizualiza mereu scenarii posibile şi riscuri, am început să iau o atitudine mai îndrăzneaţă, în interiorul meu.

Cu alte cuvinte, când mă gândeam că am de făcut o prezentare, primul lucru pe care mi-l spuneam era “o să fie super”, sau “o să iasă excelent, pentru că eu sunt un vorbitor excelent”. Acum, să ne fie clar un lucru – dacă vreau să devin un vorbitor excelent, mă apuc de cursuri de public speaking. E bine să priveşti realist nivelul la care te afli, dar în acelaşi timp e important să începi orice lucru cu o atitudine pozitivă, astfel încât să poţi da tot ceea ce ai mai bun.

Ai văzut vreodată un film în care unul din personaje se laudă în continuu cât de tare este el, cum va impresiona pe toată lumea şi cum va face şi va drege? Unul din cele mai tari exemple este Barney din “How I Met Your Mother“, un serial super amuzant la care mă uit. Barney întotdeauna se laudă cu cuceririle lui şi vine mereu cu tot felul de teorii năstruşnice pe care le prezintă ca şi cum ar fi cele mai mari adevăruri posibile. Cuvântul prin care se autocaracteriză cel mai des era “awesome”. Bine-nţeles că celelalte personaje râd uneori de ideile lui îndrăzneţe, dar în acelaşi timp, toţi sunt conştienţi cu cine au de a face – ce rol joacă el în grup. E vorba despre rolul omului care este mereu optimist şi sigur pe el, omul care trăieşte după nişte principii care fucţionează pentru el, omul care e mereu mândru de ceea ce face.

Ideea este că atunci când ştii cine eşti şi ce vrei, atunci când ai curajul de a spune tot timpul ce ai de spus, de a îţi expune ideile cu convingere şi entuziasm, lumea te va înţelege şi te va respecta pentru asta. Poate că nu va fi de acord cu tine, dar nu te va putea ignora. Pe când o idee care este spusă cu jumătate de gură va ajunge cu siguranţă la coşul de gunoi al tăcerii. Atunci când vei candida pentru un job, de asemenea, prestanţa şi atitudinea ta vor avea un cuvânt important de spus. Performanţa ta însăşi va fi influenţată de felul în care “vorbeşti cu ţine”, de dialogul tău interior. Te întrebi mereu dacă o să reuşeşti, cum vor merge lucrurile? Sau ALEGI cum vor merge lucrurile, şi îţi spui că va fi extraordinar?

Mai ţii minte Top Gun? Care pilot crezi că putea să lupte şi să se se stăpânească mai bine în situaţii extreme? Un pilot fricos care se temea că nu este suficient de bun, sau unul obraznic şi încrezut ca personajul lui Tom Cruise?

Dacă vrei să fi luat în serios, trebuie să îţi cultivi o stare de încredere în tine şi în ideile tale. Aceasta îţi va da un nivel de energie care să-ţi permită să îţi expui ideile fără ezitare. Nu îţi vei peride simţul raţiunii şi vei ştii când să vorbeşti şi când să taci. Însă atunci când ai hotărât deja că vei vorbi, vorbeşte cu încredere, nu cu jumătate de gură.

Astfel, chiar dacă acum nu ştii încă unde vor duce ideile tale sau dacă le poţi duce la capăt, vei inspira celorlalţi încredere şi putere, iar atunci când vei avea o propunere cu adevărat importantă, vei fi luat în seamă şi ţi se va oferi şansa să demonstrezi ceea ce poţi să faci.

Stai cu ochii în patru pentru idei care te pot face să ai încredere în tine. Uită-te la oamenii care te inspiră, imaginează-te un pilot de vânătoare sau un James Bond, sau imaginează-ţi că te lupţi cu fiare sălbatice ca Riddick, orice e nevoie ca să îţi creezi o stare de încredere. Nu lăsa mitea ta să o ia razna pe cărările depresiei şi auto-compătimirii sau îndoielii de sine – preia controlul şi foloseşte-ţi minea în folosul tău. De fiecare dată când mintea îţi alunecă, e de ajutor uneori să priveşti lucrurile în perspectivă şi să îţi pui întrebarea “la ce mă ajută în fond acest gând? Chiar rezolv o problemă în momentul ăsta, sau este doar un tipar de gândire automat care nu are alt scop decât acela de a mă deprima?”. Nici un om raţional nu ar crea în mod intenţionat gânduri care să îl demoralizeze, dar nu toţi oamenii îşi folosesc mintea în mod conştient.

Aşa că ia o atitudine de tigru hotărât şi periculos, sau de “hot-shot” încrezut şi curajos şi ai să fi uimit de ce îţi aduce această nouă stare de spirit!

Metode inteligente pentru stăpânirea furiei

Dan — Sat, 07 Nov 2009 18:09:23 +0000

Furia este una din emoţiile cele mai greu de controlat atunci când se manifestă. Este alimentată de o puternică energie negativă care ne mobilizează la acţiune, însă acţiunile pe care le facem sub influenţa furiei pot de mute ori să fie foarte dăunătoare. Furia poate să ne dea putere, spre deosebire de frică sau ruşine, care sunt sentimente care ne fac să ne retragem. A te lăsa purtat de furie poate fi plăcut pe moment, însă de multe ori nu duce nicăieri.

Furia putea fi exprimată liber şi sănătos atunci când oamenii trăiau printre tigrii şi luptau cu pietre şi buşteni. Şi acum poate fi extrimată prin alergat, mers la sală, jucat jocuri violente. Însă atunci când exprimarea furiei se amestecă în politică, diplomaţie, discuţii teoretice sau relaţii intime, atunci totul degenerează în haos. Pentru că se întâmplă ceva deosebit de parşiv: exprimarea furiei nu face decât să genereze şi mai multă furie, în loc să te calmeze. Doi oameni care s-au bătut cu pumnii se potolesc repede, dar doi politicieni care se contrazic se aprind mereu din ce în ce mai tare. Este extraordinar de frustrant, să încerci să-ţi descarci furia în mod “diplomatic” sau civilizat. Mai bine îi spui celuilalt “Stai, frate, hai să ne batem puţin, şi dup-aia ne scuturăm de praf şi continuăm discuţia calm şi civilizat.”

Atunci când situaţia nu ne permite să ne manifestăm în niciun fel, efectele asupra sănătăţii sunt foarte grave. Voi scrie mai multe despre asta într-un articol viitor, aşa că fii cu ochii în patru şi ţine minte să revii pe blog pentru continuare! Pentru moment, articolul continuă cu sugestii pentru un autocontrol eficient.

Stăpânirea furiei poate fi abordată eficient printr-o varietate de metode.

Proactivitatea

Această atitudine ne ajută să nu ne enervăm mai ales atunci când greşim noi înşine sau când ni se întâmplă un lucru frustrant dar pe care ni-l asumăm. Cu alte cuvinte, atunci când furia apare din cauză că suntem într-o situaţie grea (uneori în care ne băgăm noi înşine). Cum am explicat în articolul despre proactivitate, ea presupune a ne gândi mereu la soluţii, la acţiuni concrete pe care le putem face pentru a rezolva o problemă, şi a nu zăbovi niciodată cu mintea asupra a ceva ce s-a întâmplat deja, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Omul proactiv trăieşte şi acţionează în prezent, iar trecutul nu este relevant decât în măsura în care a creat situaţia prezentă. Dacă înţelegem complet situaţia de acum, nu mai contează exact cum s-a ajuns la ea, ci cum putem folosi ceea ce avem la îndemână pentru a merge mai departe. A merge mai departe – acesta este deviza omului proactiv.

Schimbarea convingerilor şi a modului de raportare la ceilalţi

Mai greu este atunci când credem că suntem nedreptăţiţi. E greu să fi proactiv când te simţi strivit de circumstanţele exterioare, pentru că apare furia împotriva nedreptăţii. Schimbarea convingerilor noastre ne poate ajuta să evităm să ne simţim victime atunci când de fapt nu suntem şi să ne raportam altfel la “asupritori” chiar şi atunci când aceştia există în realitate.

Furia apare de multe ori nu din cauza lucrurilor care ni se întâmplă, ci a modului în care le interpretăm noi. Ce credem despre anumite comportamente sau situaţii influenţează reacţia noastră. Deşi avem posibilitatea de a alege să nu ne enervăm, convingerile noastre influentează măsura în care noi avem libertatea de alegere. Dacă evenimentul care tocmai s-a întâmplat este ceva revoltător în mentalitatea noastră, atunci va fi foarte greu. Prin urmare, convingerile noastre (termenul din engleză “beliefs”) ne pot ajuta (sau sabota) în mod semnificativ eficienţa şi echilibrul emoţional zilnic.

De exemplu, atunci când eşti la volan şi te enervezi, acest lucru rezultă în primul rând din ce crezi tu despre ceilalţi şoferi şi despre motivele pentru care ei conduc aşa cum conduc. Poate că le atribui lor egoismul, intenţiile rele, graba, lipsa de experienţă, sau poate că alegi să crezi inversul – că ei au o experienţă atât de mare, încât pot să facă anumite lucruri în deplină siguranţă chiar dacă ţie ţi se par periculoase.

Echilibrul emoţional

Echilibrul emoţional se poate păstra prin metode ca cele de mai sus, dar se poate şi întări, prin meditaţie şi Qigong, astfel încât el să devină atât de puternic, încât să nu mai fie susceptibil la influenţa factorilor externi. Asta nu înseamnă că vom deveni insensibili, ci dimpotrivă, vom deveni nişte persoane pline de compasiune, iubire (dar nu ataşament), încredere (dar nu naivitate) şi stimă de sine (dar nu îngâmfare).

În medicina chineză şi în Qigong, emoţiile pozitive corespund unei stări de sănătate bune a organelor tale interne şi unul flux liber de energie prin interiorul corpului tău. Flexibilitatea mentală corespunde unui corp cu articulaţii şi tendoane flexibile, care nu acumulează tensiune.

Tai Chi şi Chi Kung (Qigong) sunt tehnici foarte bune pentru restabilirea fluxului energetic natural prin interiorul corpului. Emoţiile negative apar din diferite motive. Ele pot apărea pentru că un organ este prea slab, ceea ce duce la o slăbiciune emoţională. Acest lucru se remediază prin tehnici pentru reîncărcare energetică precum Chi Kung (Qigong) şi Tai Chi, cât şi prin meditaţie. Dar emoţii negative mai pot apărea şi atunci când un organ este prea puternic, iar excesul de energie nu poate trece către un alt organ, din cauza blocării meridianelor energetice. Atunci organul se încinge, şi, precum în cazul ficatului, apare furia, care este după cum am spus, o emoţie puternică. Tot prin Chi Kung (Qigong), ca şi prin exerciţiile de stretching, putem deschide aceste meridiane pentru a facilita schimbul de energie.

Astfel, stătpânirea furiei prin tehnici de Chi Kung şi Tai Chi are in vedere deblocarea energiei negative ce alimentează furia, prin restabilirea fluxului natural de energie. Acest lucru împiedică ca blocajele să se formeze la nivelul unui organ. Atunci când organele comunică între ele în mod eficient, orice slăbiciune a unui va fi remediată prin puterea celorlalte, iar orice exces de energie (cum ar fi furia, la nivelul ficatului), va fi preluat de către celelalte organe. Află mai multe despre tehnicile de Chi Kung pentru echilibrare emoţională aici.

Meditaţia te ajută să îţi linişteşti mintea şi să devii mai calm, mai alert şi mai concentrat. Meditaţia regulată ajută la scăderea tensiunii arteriale. Tensiunea mare este unul din motivele pentru care te poţi enerva mai uşor (şi în acelaşi timp, este o situaţie în care enervarea este deosebit de dăunătoare). De asemenea, meditaţia te ajută să fii mai eficient în ceea ce faci, şi astfel te vei descurca mai bine, evitând poate să ajungi în situaţii stresante.

Există meditaţii vindecătoare taoiste, din tradiţia milenară în care au apărut şi exerciţiile de Chi Kung, acupunctura sau masajul abdominal Chi Nei Tsang, toate metode eficiente pentru mărirea echilibrului emoţional.

O altă variantă este şi meditaţia pasivă. Numită şi Zazen sau meditaţie fără tehnică, este vorba de meditaţia în care îţi linişteşti mintea şi te detaşezi de gânduri, fără a te lupta cu ele, lăsându-le undeva în pasiv să se deruleze ca o muzică de fundal. Uneori, mintea este în mod natural în repaus. Prin meditaţie, te conectezi cu o parte mai adâncă a ta şi înţelegi că mintea şi emoţiile nu sunt “cine eşti tu”, ele sunt doar ego-ul tău. Eşti ceva mult mai profund. Refăcând legătura noastră cu sinele profund, cu acea linişte minunată care există atunci când mintea este în repaus, meditaţia pasivă este vindecătoare. Ea nu ne rezolvă neapărat problemele, nu ne încarcă cu energie, nu ne dă puteri miraculoase. Dar prin faptul că mintea se opreşte şi gândurile sălbatice încetează să ne mai consume, corpul se va vindeca singur şi ne vom regăsi resursele naturale de energie. Meditaţia ne ajută să nu ne mai identificăm cu mintea şi cu problemele, rămânând în centrul nostru şi observând spectacolul vieţii, participând la el ca la o joacă inocentă şi frumoasă, dar fără a lua nimic personal.

Hipnoza ericsoniană – “Spirit of Phoenix” cu John Thompson

Dan — Thu, 05 Nov 2009 19:03:42 +0000

Am participat recent la o conferinţă despre hipnoza ericsoniană susţinută de John Thompson, cu titlul Spirit of Phoenix. A fost una din cele mai placute şi satisfăcătoare experienţe, şi am primit câteva sfaturi excelente pe care vreau să le notez neaparăt.

În primul rând, fiind un semniar introductiv menit să explice şi să trezească interesul oamenilor pentru hipnoză, spulberând misterul şi prejudecăţile care o înconjoară la noi, John Thompson a ţinut să explice faptul că această este sau ar trebui să fie un demers caracterizat de încredere şi respect. În cadrul celor câtorva demonstraţii pe care le-a făcut, atitudinea să a fost mereu aceea de a explică şi a atrage atenţia, întrucât din respect pentru participanţi, nu ar induce nimănui o transă adâncă în public fără a avea acordul acelei persoane.

Au mai fost multe idei frumoase şi clare care s-au desprins în timpul conferinţei, şi iată câteva:

Apoi, din câte am inţeles eu, orice hipnoză este în fond autohipnoză, şi este greu să hipnotizezi pe cineva fără voia acestuia, deşi este totuşi posibil prin înlănţuirea mai multor protocoale succesive.

Hipnoza, fiind o unealtă pentru accesarea subconştientului, este cel mai uşor indusă prin întreruperea unui tipar – de exemplu, atunci când întinzi mâna cuiva dar apoi, brusc, întrerupi secvenţa de mişcări anticipată de celălalt, şi îl apuci cu cealaltă mână de încheietură, îi rosteşti numele şi te uiţi fix în ochii lui. Întrerupând un tipar, forţezi subconştientul celuilalt să devină deschis către orice, întrucât orice se poate întâmplă, din moment ce nici măcar o strângere de mână nu a mers aşa cum era plănuit. Daca vii apoi şi mai adaugi şi alte elemente care intensifică transa, poţi influenţa comportamentul celuilalt foarte mult.

Pe de altă parte, e bine să înţelegem că fie că vrem fie că nu vrem, tot timpul experimentăm o formă sau alta de hipnoză – când mergem pe stradă, când vedem o reclamă la McDonalds, când asistăm la o discuţie.

Convingerile noastre pot deveni profeţii care se auto-îndeplinesc. Aşa că e bine să avem grijă ce convingeri cultivăm în mod constant.

Hipnoza are în general scopul de a schimba ceva, de a produce o schimbare pe care clientul o doreşte, şi pe care terapeutul îl ajută să o facă, inducându-i o stare de transă hipnotică prin care clientul capătă acces la subconştient.

Cineva a întrebat la un moment dat dacă hipnoză poate fi un demers periculos. În acest moment mă gândeam ca probabil, orice răspuns ar fi dat, nu ar fi fost unul satisfăcător pentru cineva care pune o astfel de întrebare (întrucât orice poate să fie periculos, în mâinile cui nu trebuie). Însă am fost plăcut suprins de răspuns, şi anume, că seară a fost încadrată prin cuvintele “încredere” şi “respect”, şi cu toate că este adevărat că hipnoză poate fi periculoasă dacă este folosită de cine nu trebuie, cu aceste două ingrediente, este mai puţin periculoasă.

“but I would agree”, a spus John Thompson, “that in the wrong hands, hypnosis can be dangerous, just as eating a lot of Big Macs can be dangerous”. Trebuie să ţin minte fraza asta cu “I would agree” :)