Meditaţia: primele 5 zile

Deja s-au scurs primele 5 zile. Nu, nu s-a comprimat timpul, dar am publicat articolul de ieri după ce începusem. Practic, lucram la el de câteva zile, şi l-am terminat abia ieri. Astăzi am deja pagina de “jurnal” pentru primele 5 zile, de miercuri 14 iulie până duminică 18 iulie.

Cum a decurs meditaţia

Ziua 1
Aş putea spune că am fost într-o stare desăvârşită de meditaţie dacă acum aş scrie pur şi simplu “nimic nu s-a întâmplat”. Dar primele 5 zile au fost un pic mai dificile, aşa că s-au întâmplat diverse lucruri. În prima zi totuşi, meditaţia mi-a prins foarte bine. Nu mi-a venit sa ma uit la ceas decât abia după vreo 12 minute. Am constatat că atunci când meditez, după un timp nu-mi mai doresc să fac ceea ce făceam înainte (dacă mă jucam, dacă mă uitam la un film). Mi-e greu să mă aşez jos şi să încep, dar odată ce încep nu mai vreau să mă opresc, decât după ce trece un timp destul de lung. Meditaţia este o dependenţă bună.

Am avut foarte multe ganduri dar le-am lasat in pace. Mi-au venit foarte multe idei bune, referitor la aproape toate problemele care m-au preocupat recent. E incredibil cate raspunsuri pot sa iti vina cand incetezi sa le cauti. Acest concept mi se parea un pic cliseu si chair si acum ma simt ciudat scriind aceste cuvinte, dar atunci cand chiar stai jos si faci asta, este cu totul altceva decat cand te gandesti la concept. Mi-am permis sa ma ridic, sa beau apa, sa ma uit la ceas, dar mi-a fost foarte usor si nu am simtit nevoia sa ma opresc. M-am oprit insa dupa fix 40 de minute dupa cronometru, iar dupa aceea am fost mult mai calm decat as fi fost in mod normal.

Ziua 2
După o zi destul de agitată şi o masă copioasă, nu eram în cea mai bună formă. Deşi în meditaţie corpul fizic nu mai contează, totuşi uneori te poate influenţa puţin. La un moment dat am stat pe canapea întins, pentru că abia mai puteam sta în fund. Observam cum imi veneau ganduri si imagini de la laser tag, ma vedam umbland prin labirint şi mă gândeam la ce s-a întâmplat. Pe masura ce m-am linistit, imi doream sa ma culc. De multe ori meditatia ma indeamna sa fac ceea ce imi trebuie, daca sunt obosit – sa dorm.

Nu este niciun lucru care-mi aduce mai multa bucurie, liniste si satisfactie ca momentele in care ma opresc din orice activitate mentala si pur si simplu stau nemiscat. Atunci cand gandurile nebunesti se potolesc, cand praful se aseaza, cand valurile se linistesc, cand rotitele se opresc, atunci gasesc pacea interioara si bucuria, esenta fiintei.

Imi aduc aminte de conferinta Quantum Zen unde un om din public i-a adresat urmatoarea intrebare maestrului
“Este afirmatia urmatoare adevarată? (o pauză retorică)
Care afirmatie? (întrebă nedumerit maestrul)
Urmatoarea: toata cunoasterea incepe atunci cand mintea se opreşte.”
Maestrul i-a raspuns intr-un mod pertinent si simplu, in stilul traditional Zen, spunandu-i ca daca el si-ar opri in acel moment mintea, nu ar mai putea intelege intrebarea si nu ar mai putea sa-i dea un raspuns. Prin urmare, si mintea are utilitatea ei. Dar meditatia adevarata presupune a nu folosi mintea, pentru a descoperi ceea ce este dincolo de minte. Îmi vine să râd de fiecare dată când îmi amintesc de întrebarea pusă de el, însă într-un fel chiar aşa simt şi eu: că totul începe atunci când orice activitate mentală se opreşte. Osho spunea ceva foarte frumos: “When you are no more, than you are.”

Nu este nevoie să ne luptăm cu gândurile pentru a le face să se oprească, totul este să nu participăm activ la dialogul interior, la procesul de gândire. O altă metaforă superbă referitoare la felul în care gândurile apar şi se liniştesc de la sine fără să intervenim am auzit-o la Michael Neill (autorul emisiunii Supercoach de pe Hay House Radio), care compara mintea cu un glob din acela plin cu apă şi cu steluţe şi praf şi tot felul de chestii, pe care îl scuturi sau îl agiţi pentru a face că tot ce are în el să înceapă să se învârtă. Dacă ai vrea ca praful acela să se liniştească, nu ai încerca să te lupţi cu globul, să îl scuturi şi mai tare. Pur şi simplu, ai înceta să mai agiţi globul, iar praful s-ar aşeza de la sine mult mai uşor decât dacă ai încerca să faci ca fiecare firicel de praf să se aşeze la locul lui.

Ziua 3
Mi-a fost mai uşor, dar mă tot durea gâtul (o problemă constantă pentru mine, pe care am rezolvat-o miraculos acum 2 zile, şi o să vă spun cum). M-am fâţâit mult şi pentru că eram destul de obosit, pe la sfârşit am stat câteva minute întins în pat deşi meditaţia nu mi se pare prea eficientă în felul ăsta. Este ciudat, dar dacă stau la calculator sau mă uit la un film, nu simt oboseala, însă atunci când mintea se opreşte, sau măcar se potoleşte un pic, devin mai conştient de corpul meu şi dacă eram obosit, încep să simt lucrul ăsta. Cred că meditaţia ar fi un remediu foarte bun pentru cei care nu pot să doarmă sau nu vor să se culce la timp.

Ziua 4
Astazi a fost mult mai usor decât datile trecute, nu m-a mai deranjat nimic fizic.
Dupa ce am venit acasa, pe la 22, am început sa fac alte chestii la calculator, sa ma joc, si abia pe la 23:20 mi-am dat seama ca “bai, tre sa meditez 40 de minute!”, asa ca nu eram chiar nerabdator sa o fac, si am început într-un mod diferit în sensul ca am pus sa cânte Gayatri Mantra cântata de Deva Premal si apoi Om Mani Padme Om si Moola Mantra, si le-am lasat sa cânte timp de vreo 30 de minute. În timpul asta, tot îmi veneau fel si fel de gânduri, multe din ele referitoare la ce o sa scriu aici pentru voi. Observ ca faptul ca tin acest jurnal online ma saboteaza un pic în sensul ca, orice se întâmpla în meditatie, îmi vine imediat gândul ca voi scrie aici acel lucru. Cu toate astea, însa, ma voi bucura cel mai mult atunci când voi putea sa scriu: Nimic nu s-a întâmplat. Când o sa scriu asta, atunci înseamna ca am meditat cu adevarat. În orice caz, astazi gândurile au fost mult mai putin navalnice. În primele 20 de minute ele tot apareau se agitau, însa dupa un timp, mi-am dat seama cum ele au început sa fie din ce în ce mai tacute, si am început sa aud mantrele. Atunci mi s-a parut amuzant faptul ca, desi meditam practic cu muzica, nu auzeam muzica din cauza gândurilor. Dupa un timp am început sa aud doar muzica, iar dupa înca ceva timp, am închis muzica si a fost cel mai bine. Atunci am început sa fiu constient de un fel de avatar al meu dar un pic mai mare, cu un cap mai înalt decât mine, care statea neclintit si se uita drept înainte cu o privire hotarâta de tigru. Mi-am dat seama ca acest “eu” nu este tulburat de nimic si ca el este acolo pentru mine orice s-ar întâmpla si oricât de nehotarât sau de stresat as fi eu din cauza circumstantelor exterioare. Am încercat sa ma identific cu acesta, si am simtit cum întregul corp devine parca mai puternic, am putut sa stau mai drept si am simtit cum cineva ma trage de moţ în sus (toti profesorii de Chi Kung îti spun ca trebuie sa ai coloana dreapta si sa simti ca “cineva te trage de moţ în sus”). Am decis atunci sa ma concentrez asupra chakrelor si sa le activez cu energia acestui avatar, si pot spune ca a fost o experienta interesanta. Ultimele 10 minute au trecut aproape fara sa-mi dau seama, si am încheiat meditatia dupa 42 de minute de data asta.

Ziua 5
Am meditat doar 20 de minute pentru ca muream de somn, si a fost ok. Am decis să recuperez în ziua următoare.

Echilibrul emoţional

Nu pot spune că simt o mare diferenţă în ceea ce priveşte echilbrul meu în timpul zilei, dar cred că asta se întâmplă mai ales pentru că am făcut mereu altceva, nu m-am confruntat cu acelaşi gen de situaţii, caz în care cred că m-aş fi descurcat mai bine. Practic, zilele astea am făcut ordine (masivă) în toată casa, mi-am pus în ordine toate treburile, făcut nişte progrese majore în câteva zone ale vieţii mele, m-am întâlnit cu oameni, dar nu au fost foarte multe situaţii de interacţiune cu oameni, mai ales situaţii problematice în care stăpânirea de sine să intre în joc.

Articole similare:

1. Test: 30 de zile in care nu laud alţi oameni neîntrebat
2. Meditaţia pasivă – unealta maestrului
3. O experienţă ciudată care mi-a întrerupt experimentul cu meditaţia

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te prin RSS sau e-mail.