Antrenamentul Taijiquan pentru autoapărare
De vreo 2 luni practic Taijiquan cu Florin Bănică, probabil singurul profesor care predă stilul de luptă tradiţional, eficient şi pentru autoapărare şi pentru sănătate, în România. Florin a învăţat stilurile Yang şi Chen de Taijiquan precum şi XingYi de la trei profesori chinezi, fiecare fiind foarte bun pe unul din aceste stiluri interne de luptă. La grupa la care merg eu facem numai stilul Yang (nu le amestecăm). Începem printr-o încălzire şi un stretching care durează cam 25 de minute, punând accent pe mobilitatea şoldurilor şi încălzirea întregului corp, după care facem o tehnică de Chi Kung şi apoi trecem la exersarea mişcărilor de bază din Taiji precum mâna norilor şi nişte rotiri de şold care fac transferul de greutate mult mai eficient. Ele nu au nicio legătură cu mişcările din stilul de competiţie şi sunt mai greu de învăţat. În timp ce exersăm mişcările, învăţăm care sunt aplicaţiile marţiale ale fiecăreia şi apoi le exersăm şi noi, cu partener.
Mulţi aţi putea fi surprinşi să vedeţi cât de asemănătoare sunt mişcările de preluare a energiei cu cele din Aikido – în Taiji preiei şi deviezi energia adversarului şi îl arunci, sau te deplasezi în diagonală ajungând lângă el într-o poziţie avantajoasă şi contra-ataci. De aceea pasul tradiţional se face în diagonală, niciodată înainte sau în lateral. În Taiji nu rezişti direct forţei adversarului ci o preiei, o deviezi şi te eschivezi făcând loc adversarului să se ducă unde vrea, dar apoi contra-ataci. Atunci când el este Yang, tu trebuie să fii Yin, iar apoi invers. Acesta este principiul alternanţei Yin şi Yang.
Acum, mişcările pe care le învăţăm noi nu necesită stăpânirea Fa Jing (emisiei de energie) pentru a putea fi aplicate în luptă. Ele nu necesită nici practicarea Taiji-ului timp de 20-30 de ani, cum se spune în multe şcoli. Ele funcţionează imediat ce le-ai învăţat, dar la nivelul la care eşti. Nu vei putea să faci faţă unui luptător care este mai bine pregătit, mai avansat, mai ales unuia dintr-un stil de contact (kick-boxing, karate, etc), dar te vei putea apăra fără probleme de un luptător de acelaşi nivelul ca şi tine de pe orice alt stil.
În Taiji nu oboseşti la antrenament, acesta fiind avantajul faţă de stilurile care folosesc forţa fizică. Iar blocajele pe care le învăţăm se fac din tot corpul, datorită acelor rotaţii speciale de şold. Ele se fac total relaxat, astfel încăt să foloseşti energia, nu forţa. Un blocaj relaxat poate fi extrem de puternic şi eficient.
De asemenea, pentru că tot a venit vorba de Fa Jing sau explozia de energie – acesta este un lucru impresionant. Cu ajutorul ei poţi emite energie prin corp şi prin braţe, împiedicând adversarul să îţi îndoaie mâna sau poţi să trimiţi un şoc puternic către el obligându-l să-ţi dea drumul la mână, dacă nu reuşeşti să faci acest lucru prin tehnică. De asemenea, se pot executa nişte împingeri sau lovituri foarte puternice, a căror eficienţă nu se poate explica prin mecanica corpului uman, ci doar prin existenţa energiei (a Chi-ului).
Câteva din lucrurile interesante pe care le-am învătat la antrenamente sunt faptul că nu trebuie să ai mişcările largi şi lăbărţate, ci trebuie să-ţi protejezi doar zona corpului (acolo unde poate să te lovească adversarul) şi că trebuie să ai palmele mereu în prelungirea antebraţului, niciodată îndoite sau rotite în tot felul de mişcări “spectaculoase”, pentru că energia se opreşte acolo unde îndoi mâna şi în plus, o lovitură neaşteptată poate să-ţi rupă încheietura. Am mai învăţat că nu este nevoie să stai foarte jos când faci Taiji, pentru că o poziţie extrem de joasă, deşi conferă mai multă stabilitate şi este utilă la push-hands, te pune într-o poziţie dezavantajoasă în luptă – orice lovituri ar da adversarul îţi vin numai în cap. În plus, în mod tradiţional luptătorii de Taiji trebuia să se apere şi de arme (săbii, halebarde), pe care este mai greu să le blochezi, aşa că este foarte important să stai într-o poziţie din care poţi să sari în orice moment, precum şi să te laşi în jos.
Îmi place foarte mult ceea ce învăţ chiar dacă, bine-nţeles, scopul meu nu este să mă bat cu nimeni. Artele marţiale nu sunt numai pentru luptă, ele sunt şi căi de atingere a excelenţei. Prin Taiji înveţi (spre deosebire de Chi Kung) să fii relaxat şi în timpul mişcării şi chiar şi în timpul luptei. Înveţi să-ţi controlezi corpul, să-l foloseşti eficient şi în ultimă instanţă, să lucrezi direct cu energia. Efectul asupra sănătăţii am înţeles că este foarte mare, dacă îl practici corect şi foarte relaxat, mai ales dacă practici în aer liber, unde energia este mai puternică. Noi facem afară şi cică şi iarna trecută tot afară s-a făcut, cu echipamentul necesar, desigur. Nu ştiu să vă spun dacă şi cât m-a ajutat până acum, dar nu am mai răcit şi nu mi-a fost rău niciodată în ultimii 2 ani (cam de când am început să practic Tai Chi cu Costin Vasile), însă pe de altă parte, eu şi mănânc foarte sănătos şi fac mişcare. Nici nu am practicat constant. Acum, pentru că încep să fiu şi mai relaxat şi încerc să practic zilnic, am să încerc să-mi dau seama care este efectul Taiji-ului şi am să scriu despre asta.
Articole similare:
RSS
