Introducere în Yoga şi lucrarea Patanjali şi Yoga de Eliade
Yoga este un subiect care mă interesează deosebit de mult, ca şi Budismul, nu pentru că aş vrea să urmez vreuna din aceste căi spirituale, ci pentru că atunci când e vorba de filozofiile care oferă o cale de eliberare necondiţionată a fiinţei umane, găsesc că ele spun în esenţă acelaşi lucru, chiar dacă argumentaţia filozofică şi practicile pot să difere extem de mult. Prin urmare, îmi doresc să cunosc cât mai multe lucruri despre orice disciplină spirituală majoră ateistă (cu rezervele de rigoare), întrucât acestea îmi deschid noi orizonturi şi mai ales, posibilitatea de a purta o conversaţie cu persoane care provin dintr-un alt context şi care urmează o altă cale decât mine.
Anul acesta am avut cursul de Istoria religiilor la universitate, studiind în principal textele originale ale diferitelor religii şi filozofii şi opera lui Eliade ca istoric al religiilor. Bine-nţeles, Yoga a fost unul din subiectele care mi-au plăcut cel mai mult. Am vorbit în principal despre Yoga clasică, aşa cum este ea prezentată în Yoga Sutra, cartea lui Patanjali, considerată primul tratat structurat despre filozofia şi practica Yoga, deşi aceasta era cunoscută cu mult timp înainte, dovadă fiind menţiunile din multe scrieri tradiţionale hinduse (Upanişadele, Brahmanele şi Baghavad Gita, de exemplu). Cartea lui Patanjali nu este un manual de tehnici, dar include o descriere a tipurilor de tehnici, cu alte cuvinte, a etapelor care duc către eliberare. Pentru că într-adevăr, Yoga clasică nu este, aşa cum cred mulţi oameni în Occident, o serie de exerciţii pentru sănătate, ci este un sistem de decondiţionare treptată a fiinţei umane mergând până la anihilarea condiţiei umane şi a tuturor stărilor de conştiinţă, în vederea eliberării supreme şi a identificării sufletului uman cu Puruşa, eul suprem al fiecăruia care este absolut şi etern, găsindu-se în afara spaţiului, timpului şi relaţiilor cu orice altceva în afară de el însuşi.
Complexitatea şi radicalitatea acestei discipline nu presupune că nu ar fi corect să atribuim şi altor practici numele de Yoga, întrucât, spune şi Eliade, termenul însuşi este extrem de generos, însemnând “Uniune”. Prin urmare, orice exerciţiu care are ca scop integrarea unor aspecte ale fiinţei umane sudând rupturile care s-au produs poate purta numele de Yoga. Eu în general sunt împotriva discordiei şi a rivalităţilor dintre şcoli şi curente, şi nu vreau să critic sau să spun nimic deranjant. Am să spun doar, fără a pretinde un grad mare sau mic de generalitate, că mă tem că ceea ce practică mulţi oameni în lumea vestică sunt de fapt doar exerciţii din Yoga, care nu sunt nici măcar practicate cu mentalitatea şi dedicarea caracteristice acestui extraordinar sistem.
Yoga Sutra este o carte complexă, alcătuită din aforisme concentrate la maxim. Înţelegerea ei necesită cunoştinţe ample de filozofie hindusă, dar din fericire, multe ediţii ale ei conţin şi comentarii ajutătoare la fiecare aforism în parte. Indiferent cât de bună ar fi traducerea, este totuşi imposibil de tradus un text de acest tip din sanskrită într-o limbă europeană fără a pierde ceva. Noţiunile sunt extrem de dense atât ca semnificaţie, cât şi în ce priveşte conţinutul. Eliade a scris 5 cărţi numai despre Yoga şi o serie de eseuri. Filozofia este complexă, coerentă şi pune probleme profunde. Pentru unii poate fi revoltătoare, pentru alţii de-a dreptul inacceptabilă. Pentru mine este o sursă extraordinară de înţelegere şi de inspiraţie. Vă las pe voi să exploraţi pentru voi.
Va invit să citiţi aici recenzia cărţii Patanjali şi Yoga de Eliade, disponibilă şi în format PDF. Veţi învăţa multe lucruri utile chiar dacă nu citiţi cartea şi chiar dacă nu vă interesează să practicaţi Yoga. Multe din principiile ei se regăsesc în orice practică pentru sănătate şi în orice practică spirituală.
Articole similare:
- Mantre vindecătoare care purifică psihicul
- Filozofia Na’vi şi Taoismul: iubiti natura; noi suntem parte din ea
Ti-a placut articolul? Spune-le şi altora! Share
