Filozofia Na’vi şi Taoismul: iubiti natura; noi suntem parte din ea
Filozofia Na’vi (ca şi Taoismul) înseamnă calea armoniei cu natura, calea iubirii şi comuniunii cu toate fiinţele şi plantele şi refuzul violenţei gratuite.
Mesajul din Avatar este simplu, iar realizarea este complexă. Criticii au spus că acţiunea este simplă iar mesajul este complex având implicaţii politice şi tot felul de încurcături. De fapt este exact invers: mesajul este cel care este clar şi fără echivoc: iubiţi natura şi toate fiinţele vii; noi suntem parte din natura şi comunicăm intim cu ea la nivel bio-electric şi energetic; natură este forţa care susţine echilibrul vieţii. Realizarea acţiunii şi felul în care acest mesaj este trasmis sunt de fapt elementul complex, chiar dacă acţiunea se poate rezuma în puţine cuvinte. Este un film pentru cei care sunt atenţi la detalii şi apreciază subtilitatea şi frumuseţea fiecărei scene, nu pentru cei care caută elemente de roman poliţist pentru a spune că un film e “inteligent”. Mie îmi plac toate genurile de film, iar Avatar e un film de nota 11 pe o scară de la 1 la 10. Este un film plin de înţelepciune. La un astfel de film, ca şi la Kung Fu Panda, este mai important cum este realizată povestea decât complexitatea ei. Fiecare cuvânt contează, fiecare frază spune ceva. Iar cine nu este profund impresionat văzând frumuseţea naturii şi a relaţiei dintre poporul Na’vi şi aceasta, nu ar trebui să dea vina pe realizatorii filmului.
Eywa este tot una cu Tao (natura, universul). Eywa nu ia partea nimănui, pentru că nu este o divinitate sau o zeitate, ci este energia din care a luat fiinţă întreaga natură. Tao este principiul din care a luat naştere universul. Acesta nu intervine în viaţa oamenilor (pentru a îi ajută să obţină un job sau să aibă succes în afaceri) – poţi să te rogi la el, dar oricum nu te va asculta, pentru că are “altă treabă”, susţinând întreaga existenţă aşa cum şi Eywa “susţine echilibrul vieţii”. Asta dacă nu cumva eşti Toruk Macto, dar asta e altă treabă :)
Toate fiinţele de pe Pandora, inclusiv Na’vi, comunicau cu natura prin semnale bio-electrice; noi oamenii comunicăm cu natura prin Chi. Această energie circulă prin toate fiinţele vii şi animează toate fenomenele. Există nenumărate surse de energie accesibile oamenilor, dar, ca şi pentru Na’vi, cea mai importantă sursă este propria noastră planetă. Pământul este o puternică sursă de energie vitală, hrănitoare, care susţine toată viaţa de pe suprafaţa ei. La ea ne putem conecta prin practici precum Cămaşa de Fier, devenind ca un copac care se leagănă în vânt şi încărcându-ne cu energia albastră, benefică a Pământului prin contrafortele create cu ajutorul pârghiilor interioare. Partea de sus a corpului se conectează la cer. Prin Tai Chi, rotindu-ne în sensul circuitelor ceresc şi terestru, ne încărcăm cu ambele tipuri de energie. Există şi Chi Kung-ul vindecării cu ajutorul copacilor, explicat aici de maestrul Chia, iar practicile meditative taoiste precum Surâsul Interior ne învaţă să ne conectăm la energia vindecătoare a Soarelui. Oamenii care practică “sun gazing” privesc în soare la scurt timp după răsărit sau imediat înainte de apus şi pot să se încarce cu energia lui, având mult mai puţină nevoie de hrană şi somn. La fel, încărcarea cu energia aerului, prin practica Pranayama din Yoga sau prin tehnicile de respiraţie Taoiste ne ajută să ne re-obisnuim corpul să folosească această puternică energie, devenind mai puţin dependenţi de hrană.
Non-violenta şi compasiunea faţă de toate fiinţele vii practicată de Na’vi este esenţială şi în majoritatea practicilor spirituale umane. Când Neytiri îl salvează pe Jake Sully de câinii aceia feroce care zici că te sfâşiau în 2 secunde, ea nu acceptă mulţumirile lui şi ţipă la el, spunându-i că nu se spune mulţumesc pentru aşa ceva, adică pentru crimă. Pentru pentru uciderea unor fiinţe în mod nejustificat. Ea îi explică faptul că el este vinovat pentru că nu a ştiut cum să trăiască în armonie cu natura şi a tulburat echilibrul pădurii. În cartea Patanjali şi Yoga, Eliade arată că două dintre etapele drumului yoghinului către eliberare sunt de fapt etape comune majorităţii practicilor spirituale, şi anume “înfrânările” şi “disciplinele”. Înfrânările presupun printre altele non-violenta, onestitatea şi lipsa lăcomiei. Aceste sfaturi nu au o valoare morală, ci una practică: ele ajută yoghinul să se elibereze de condiţionări, de ciclul karmic, devenind mai puternic, mai independent. Taoismul este de asemenea un sistem complet ateu şi amoral. Nu există bine şi rău. Însă taoiştii înţeleg că a trăi în armonie cu oamenii şi cu natură este mai sănătos, prin urmare nu e nevoie să facă apel la principii morale. În Tao Te Ching se spune:
- “When goodness is lost, there is morality.”,
adică atunci când adevărata bunătate se pierde, apare “moralitatea”. Şi mai spune:
- “Throw away morality and justice,
and people will do the right thing.”
Este un fel de egoism care duce inevitabil la altruism: omul face ceea ce este sănătos pentru el şi pentru a avea o relaţie bună cu cei din jur şi cu mediul, pentru că numai aşa poate fi sănătos. Pentru el, adevăratul altruism nu poate fi doar o mascaradă. Taoistul vă devenii cu adevărat altruist atunci când, evoluând spiritual, va ajunge să nu se mai identifice pe “el” că fiind o singură fiinţă umană, înţelegând că atunci când spune “eu” se referă de fapt la Tao, viaţa lui fiind doar una din expresiile posibile ale Tao-ului. Aşa cum şi în Avatar, Neytiri spune că toată energia este doar împrumutată, iar la moarte, o dăm înapoi.
Oamenii de ştiinţă, în Avatar, au reuşit să descopere şi să explice misterele comunicării bio-electrice dintre toate plantele şi vietăţile de pe Pandora. Intr-o zi, si oamenii nostrii de stiinta vor putea explica, poate, natura chi-ului si a tuturor energiilor care circula in mod natural pe pamant, pe care taoistii le cunosc de mii de ani si le aplica in acupunctura, Feng Shui, Chi Kung, Tai Chi si alte practici asemenatoare.
Articole similare:
RSS
