Compasiune şi armonie cu natura: lecţii despre umanitate din Avatar
Compasiune faţă de toate formele de viaţă, trăirea în armonie cu natura, cu vietăţile şi ritmurile ei: Na’vi, locuitorii planetei Pandora aveau o atitudine de viaţă foarte aproape de Taoism. Aceşti extratereştri albaştri dintr-un film american ne învaţă foarte multe despre ce înseamnă sau ar trebui să însemne să fi om: respectul pentru toate formele de viaţă, înţelegerea faptului că aceeaşi energie animează toată viaţa care există, evitarea conflictului şi violenţei inutile.
Avatar este printre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut vreodată. La fel ca şi Battlestar Galactica sau Star Trek – o dramă SF în care prin conflictul dintre două rase şi două lumi şi culturi diferite, înţelegem care sunt consecinţele egoismului, lăcomiei, intoleranţei şi ignoranţei. Vedem care sunt consecinţele supunerii oarbe în faţa ordinelor, acceptării ordinii absurde şi nebuneşti în care câţiva oameni comandă forţele unei armate întregi, având puterea să folosească acea forţă pentru distrugere. Vedem şi care sunt urmările unei minţi ne-eliberate, care devine un monstru animat numai de dorinţe, ură şi lăcomie.
Ca de obicei, lucrurile pe care trebuie sa le-ntâlnesc vin la mine. Nu aveam nicio speranţă să pot vedea Avatar în format IMAX înainte de 1 ianuarie, pentru că toate locurile erau rezervate. Norocul a fost însă că ieri am ieşit cu nişte prieteni la un suc, şi alţi prieteni de-ai lor aveau 8 rezervări pentru seara aceea. Din ei, 7 s-au răzgândit, aşa că am putut merge noi în locul lor. Vă recomand să vedeţi filmul în format IMAX – este de un realism extraordinar. Ecranul nu este semisferic cu credeam, dar este suficient de mare pentru a-ţi acoperi 90% din vederea periferică şi efectul 3D (cu proiecţie pe 3 planuri) este uluitor. Biletul a fost 23 de ron, şi asta în timpul săptămânii, fără reducere. Avatar este printre puţinele filme transpuse în acest format care ajung şi la noi, pelicula de acest tip fiind extrem de scumpă. Mi-a plăcut atât de mult lumea din film, Pandora, încât sunt sigur că am să mai văd filmul cel puţin de 2 ori la IMAX şi probail am să mă uit la scene din el întotdeauna. Sper ca într-o zi să locuiesc şi eu într-o zonă plină de natură, într-o zonă de munte sau pe o insulă frumoasă cum încă mai există din fericire. De asemenea, vreau să fac ceva pentru mediu şi să contribui în mod semnificativ la amenajarea unei cabane şi a unei rezervaţii naturale undeva.
Natura şi Eywa – o metaforă a Taoismului
Dacă vă vor impresiona frumuseţea planetei Pandora, locuitorii ei Na’vi şi atitudinea lor faţă de viaţă, veţi înţelege şi ce este Taoismul – respect pentru toate vietăţile şi armonie cu natura şi cu ceilalţi. Toţi profesorii de Qigong ne învaţă că planeta aceasta este o puternică sursă de energie care susţine toată viaţa de pe suprafaţa ei. Prin Qigong, prin tehnici precum Cămaşa de Fier sau Tai Chi, ne conectăm la energia benefică şi vindecătoare a Pământului şi ne încărcăm cu ea, lăsând-o să ne cureţe întregul organism. În Cămaşa de Fier stăm precum un copac cu rădăcini puternice care se leagănă în bătaia vântului, şi lucrăm cu energia planetei dar şi cu energia Soarelui. La fel şi în Surâsul Interior, în care cu ajutorul energiei benefice a Soarelui echilibrăm energia organelor interne şi ne încărcăm cu vitalitate.
Aceste tehnici se fac cel mai bine afară, în aer liber. Dacă trăim într-un oraş este bine să facem într-un parc, iar aerul dimineţii este cel mai bun pentru astfel de practici. Iar dacă avem grijă de această planetă, va mai rămâne şi ea mule milenii de-acum înainte un paradis asemănător Pandorei, cel puţin în anumite zone ale ei. Sigur, şi New York-ul sau Parisul sunt paradisuri într-un anumit sens, însă e bine să ne menţinem pe o linie de echilibru şi să nu contribuim la degradarea mediului.
Ce putem face fiecare pentru natură şi pentru această planetă?
În primul rând este importantă atitudinea neclintită şi hotărârea – nu contează ce fac ceilalţi sau cât de eficient este ceea ce fac eu. Nu poţi realiza nimic dacă aştepţi ca toată lumea să ajungă la o concluzie înainte să acţionezi.
Eu m-am bucurat când mi-am schimbat maşina cu una care poluează mai puţin şi oricum, nu merg cu ea decât în locurile esenţiale. Când îmi voi permite una mult mai scumpă, am să aleg una ecologică (în lipsa unui dragon zburător).
Îmi place să triez gunoiul deşi suspectez faptul că cei care îl adună îl pun tot la grămadă. În timp se poate rezolva şi problema asta. Există şi nenumărate organizaţii de mediu care se ocupă. Cel puţin pentru hârtie, ea poate fi dusă la centrele de colectare existente, sau pentru cantităţi mari, sunt şi organizaţii precum Copacul de hârtie care asigură şi transportul. Mai putem susţine de asemenea plantatul de copaci.
Nu am aruncat niciodată ambalaje şi sticle pe jos, nici în oraş nici la munte, iar când unii din tovarăşii de călătorie pe munte au încercat să ascundă o grămăjoară de gunoi nedegradabil undeva, am insistat să le luăm cu noi.
Tehnologia începe să ia locul naturii în multe locuri. Ea poate că ne va ajuta să umplem anumite goluri cauzate de supra-aglomerare şi de lăcomia unora, şi poate cu ajutorul tehnologiei din ce în ce mai sofisticate, vom reuşi să facem şi ceva bun, adică să protejăm natura de activitatea noastră şi să ne minimizăm impactul. Dar se spune că tehnologia este bună numai în mâinile unor oameni iluminaţi – ea nu poate fi folosită înţelept decât de către o minte eliberată. De aceea este important ca tot mai mulţi oameni să se trezească, lucru care a început deja peste tot în lume, din fericire şi prin graţia unor oameni cu totul deosebiţi.
Articole similare:
RSS
