Lecţii de proactivitate din Prison Break

După cum am spus în articolul despre proactivitate, Prison Break este un serial care a ilustrat excelent conceptul acesta, mai ales în primul sezon. Dacă evenimentele din film sunt plauzibile sau nu, este mai puţin important. Serialul a fost foarte bun după părerea mea, şi stările pe care le transmite sunt foarte convingătoare. Cred că mulţi oameni s-ar fi spânzurat sau şi-ar fi pierdut minţile dacă ar fi fost cu adevărat în situaţiile prin care trece protagonistul.

Dacă nu ai văzut serialul nu ştiu dacă vei înţelege fascinaţia mea pentru povestea din primul sezon, însă mulţi oameni s-au uitat cu sufletul la gură la toate episoadele unul după altul, povestea fiind foarte incitantă şi plină de suspans.

De ce este vorba de proactivitate? În ciuda faptului că lucra sub presiunea timpului, întrucât execuţia fratelui său era aproape, Michael reuşeşte să îşi ţină capul pe umeri. În plus, el ştia că dacă ar fi dat greş, nu numai că fratele său ar fi fost executat, însă el ar fi rămas în continuare în închisoare câţiva ani buni. Din cauză că descărcase o armă de foc în interiorul unei bănci pentru a ajunge în închisoare, el nu mai era nevinovat (spre deosebire de fratele său).

Situatiile sunt dintre cele mai enervante şi revoltătoare, încât chiar şi ca spectator, îţi venea uneori să-ţi smulgi părul din cap. La un moment dat, de exemplu, Michael trebuie să facă rost de o unealtă esenţială pentru a putea accesa subteranul. În conflictul dintre negrii şi albi, el este nevoit să ia partea albilor pentru a primi acel obiect, deşi el ar fi vrut să stea de-o parte. La fiecare pas, exista personaje care pot să-i dea peste cap planurile într-o secundă – gardienii, directorul închisorii – dar şi un zid de beton întărit pe neaşteptate.

În mijlocul tuturor acestor evenimente, Michael reuşeşte să se concentreze în permanenţă asupra a ceea ce are de făcut, deşi eşecul, bătaia şi chiar moartea, îl pândeau la fiecare pas. Şi în final reuşeşte, deşi succesul depinde de multe ori de factori externi şi oricât de atent ar fi, exista riscul ca totul să se ducă de râpă. Dar dacă el nu ar fi executat planul şi nu ar fi căutat mereu soluţii la problemele care apăreau, s-ar fi putut lăsa păgubaş de nenumărate ori, descurajat de evenimentele din jur pe care nu le putea controla.

Prin urmare, faptul că perseverează, rămânând proactiv, arată că succesul depinde până la urmă de el. Cine poate ştii dacă riscurile exterioare erau reale sau nu? Ce înseamnă un risc care nu s-a manifestat? Este acel pericol real? Sau este unul imaginar, din moment ce realitatea este că el nu s-a întâmplat? Este o întrebare foarte interesantă, dacă ne gândim la semnificaţia riscului, raportată la abilitatea noastră de a realiza ceea ce ne propunem.

Mai târziu, el observă cu planul său este pus în pericol în tot mai multe moduri diferite. De exemplu: în scurt timp, Michael adună o mică echipă în jurul său, formată din oamenii indispensabili reuşitei. Dar problema era următoarea: de fiecare dată când un alt deţinut afla despre planul său, acesta trebuia să fie inclus în echipă. Dacă nu, acesta ar fi fost gata să îi dea pe toţi de gol pentru o recompensă din partea gardienilor sau din invidie. După ce o serie de complici neinvitati se alătură echipei, Michael îşi dă seama că echipa număra acum prea mulţi oameni şi conform planului său, nu era destul timp ca să poată evada toţi neobservaţi. Cineva trebuia prin urmare să fie redus la tăcere şi deşi Michael nu ar fi ucis niciodată pe cineva, acum planul nu le mai aparţinea numai lui şi fratelui său, ci şi unor oameni ca T-Bag pentru care crima nu era ceva ieşit din comun.

Pe parcurs, de multe ori ei se văd în situaţia de a risca descoperirea, şi de multe ori trebuie să lucreze fără a avea nicio certitudine că până seara nu vor fi descoperiţi. De fiecare dată când se confruntă cu o “schimbare neaşteptată de plan”, un setback, Michael contemplează situaţia timp de 2 secunde, după care ia hotărârea de a merge mai departe. Îl vedem îndreptându-şi o privire neclintită şi îndrăzneaţă, ca de tigru, către un punct fix, reprezentând succesul operaţiunii. Succesul nu este garantat, însă ceea ce este garantat, este că dacă el ar fi procedat altfel decât aşa, ar fi pierdut înainte de a fi încercat. Singurul fel în care cineva putea să scoată la capăt o asemenea încercare era folosind puterea proactivităţii şi rămânând mereu prezent.

Asemenea oricărui personaj care se infiltrează undeva, fie ca spion, fie ca om cu o misiune secretă, Michael se vede în situaţia groaznică în care nu poate să spună adevărul cuiva fără să trebuiască să mintă în momentul următor pe altcineva. Oricum ar acţiona, el ştie că cineva va fi rănit, cineva va fi lăsat în urmă, şi cineva va fi înşelat. În tot acest sistem complex de încrengături, Sarah şi fratele său sunt singurele persoane care contează pentru el, dar el se vede nevoit să o manipuleze tocmai pe Sarah, în ciuda faptului că avea sentimente sincere pentru ea – evadarea fiind totuşi mai importantă. Aici sunt implicate mai multe valori diferite, însă proactivitatea e singura care mă interesează în acest articol. Situaţia în care el este pus (sau în care s-a băgat singur) este una din cele mai frustrante cu putinţă, şi atitudinea sa focalizată pe ceea ce are de făcut, pe momentul prezent şi pe logica planului este singurul mod în care ar fi putut să reuşească.

Luând exemplu de la el, vei putea, sper, să faci faţă mult mai uşor unor situaţii frustrante, de exemplu, atunci când în meseria ta, ţi se cere să îndeplineşti o sarcină care nu depinde numai de tine, şi eşti tras la răspundere pentru ea în mod nedrept. Sau dacă ţi se întâmplă să faci o greşeală în urma căreia, dacă te enervezi, rişti să faci încă una care să fie mult mai gravă decât prima. Sau pur şi simplu, atunci când faci o gafă şi eşti pus într-o situaţie compromiţătoare, dar mai ales atunci când te vezi pus într-o situaţie aparent fără ieşire.

Rămâi proactiv, gândeşte-te ce se poate face şi încearcă să te concentrezi numai pe asta, nu pe regretul pentru greşelile făcute şi nici pe anxietatea generată de incertitudinea succesului. Nu te lăsa influenţat nici de felul în care eşti tratat de diferite persoane care nu înţeleg sau nu le pasă ce se întâmplă cu tine. Priveşte înainte cu o privire pătrunzătoare şi hotărâtă, ca şi cum ai fi un tigru care urmează să se arunce asupra prăzii lui, dar în acelaşi timp, cu calmul şi siguranţa unui terminator care funcţionează mereu la parametrii maximi, fără să fie afectat de frică şi ezitare.

Articole similare:

1. Proactivitate
2. Compasiune şi armonie cu natura: lecţii despre umanitate din Avatar

Ti-a placut articolul? Spune-le şi altora! Share