Hipnoza ericsoniană – “Spirit of Phoenix” cu John Thompson
Am participat recent la o conferinţă despre hipnoza ericsoniană susţinută de John Thompson, cu titlul Spirit of Phoenix. A fost una din cele mai placute şi satisfăcătoare experienţe, şi am primit câteva sfaturi excelente pe care vreau să le notez neaparăt.
În primul rând, fiind un semniar introductiv menit să explice şi să trezească interesul oamenilor pentru hipnoză, spulberând misterul şi prejudecăţile care o înconjoară la noi, John Thompson a ţinut să explice faptul că această este sau ar trebui să fie un demers caracterizat de încredere şi respect. În cadrul celor câtorva demonstraţii pe care le-a făcut, atitudinea să a fost mereu aceea de a explică şi a atrage atenţia, întrucât din respect pentru participanţi, nu ar induce nimănui o transă adâncă în public fără a avea acordul acelei persoane.
Au mai fost multe idei frumoase şi clare care s-au desprins în timpul conferinţei, şi iată câteva:
Apoi, din câte am inţeles eu, orice hipnoză este în fond autohipnoză, şi este greu să hipnotizezi pe cineva fără voia acestuia, deşi este totuşi posibil prin înlănţuirea mai multor protocoale succesive.
Hipnoza, fiind o unealtă pentru accesarea subconştientului, este cel mai uşor indusă prin întreruperea unui tipar – de exemplu, atunci când întinzi mâna cuiva dar apoi, brusc, întrerupi secvenţa de mişcări anticipată de celălalt, şi îl apuci cu cealaltă mână de încheietură, îi rosteşti numele şi te uiţi fix în ochii lui. Întrerupând un tipar, forţezi subconştientul celuilalt să devină deschis către orice, întrucât orice se poate întâmplă, din moment ce nici măcar o strângere de mână nu a mers aşa cum era plănuit. Daca vii apoi şi mai adaugi şi alte elemente care intensifică transa, poţi influenţa comportamentul celuilalt foarte mult.
Pe de altă parte, e bine să înţelegem că fie că vrem fie că nu vrem, tot timpul experimentăm o formă sau alta de hipnoză – când mergem pe stradă, când vedem o reclamă la McDonalds, când asistăm la o discuţie.
Convingerile noastre pot deveni profeţii care se auto-îndeplinesc. Aşa că e bine să avem grijă ce convingeri cultivăm în mod constant.
Hipnoza are în general scopul de a schimba ceva, de a produce o schimbare pe care clientul o doreşte, şi pe care terapeutul îl ajută să o facă, inducându-i o stare de transă hipnotică prin care clientul capătă acces la subconştient.
Cineva a întrebat la un moment dat dacă hipnoză poate fi un demers periculos. În acest moment mă gândeam ca probabil, orice răspuns ar fi dat, nu ar fi fost unul satisfăcător pentru cineva care pune o astfel de întrebare (întrucât orice poate să fie periculos, în mâinile cui nu trebuie). Însă am fost plăcut suprins de răspuns, şi anume, că seară a fost încadrată prin cuvintele “încredere” şi “respect”, şi cu toate că este adevărat că hipnoză poate fi periculoasă dacă este folosită de cine nu trebuie, cu aceste două ingrediente, este mai puţin periculoasă.
“but I would agree”, a spus John Thompson, “that in the wrong hands, hypnosis can be dangerous, just as eating a lot of Big Macs can be dangerous”. Trebuie să ţin minte fraza asta cu “I would agree” :)
Articole similare:
RSS
